Sponsori:
Sincer m-am dus asa, intr-o doara. Fara mari asteptari. Caci da, aseara am fost la Polivalenta la concertul lui Jean Michel Jarre. Stiam piesele lui de rezistenta, cele pe care televiziunea publica ni le-a livrat in supra-doza la inceputul anilor '90, imediat dupa Revolutie. Adica Oxygene, Rendez-vous, Magnetic Fields, evident, sau Equinoxe... Piese frumoase dar fara nervul de care am eu nevoie intr-o melodie...
Am ajuns acolo destul de la timp insa sala era doar relativ plina. Am zis - e clar bucuresteanul a preferat OTV-ul... Era insa plin de fum pe-acolo deci m-am gandit ca se fumeaza... Era deja un plus pe care-l cautam cu disperare. (Dupa aceea m-am prins ca fumul era facut de organizatori ca sa se vada minunatia de lasere:)Nu-ti mai spun ca show-ul a inceput cu peste 30 de minute intarziere... Asta mai lipsea pentru o seara perfecta. Caci cu cat se termina mai tarziu, cu atat ajungeam mai tarziu acasa :)
Insa cam astea au fost singurele parti proaste. Caci la un moment dat, dupa ce sala (care se umpluse intre timp) a aplaudat nerabdatoare de vreo 3-4 ori cerand inceperea spectacolului, vad ca luminile se indreapta spre un coltz al tribunelor. De unde, da, a aparul el, Jean Michel Jarre... A trecut prin public, s-a salutat cu el, inainte de a ajunge pe scena...A inceput prima piesa... o lalaiala... niste lumini amortite pe scena, publicul si el destul de amortit... doar Jarre mai sarea din cand in cand... Mnoa, cam asta e, mi-am zis, cautand cu coltul ochiului o iesire pentru a-mi savura o bine-meritata tigara...
A venit si piesa a doua... Ceva mai frumoasa... lumini ceva mai multe... Hm, imi spun in barba... uite ca se poate si mai mult... La fel de neincrezator insa, cautam in continuare iesirea... Partenera mea, fana a artistului francez, era ochi si urechi. Iti dai seama ca spre bulversarea mea, care nu stiam ca ea stie mai multe decat puteam eu banui...
Asaaaaa.... A venit si piesa a 3-a cand scena a fost inundata de lasere... De la piesa a 4-a incolo laserele au invaluit pur si simplu sala... ce mai, dupa primul sfert al concertului era baie de lasere acolo... Chiar iti venea sa te arunci pe ele, atat de multe si de frumoase erau...
Muzica? Acum vine partea interesanta... Muzica te fura pe masura ce-o asculti. Multe efecte halucinogene in piesele lui Jarre... e greu sa le rezisti. Citisem undeva, mai demult, ca are multe note inalte in melodiile lui, care iti cresc nivelul de dopamina in creier. Deci iti dau involuntar senzatia de bine...Sincer la un moment dat simteam ca nu mai sunt eu... Ca muzica ma invaluie pur si simplu, ma ia cu ea si ma duce undeva departe... departe de griji si probleme... Pe la jumatatea concertului devenisem deja fanul devotat al cantaretului francez...
Jean Michel Jarre a cantat la multe dracovenii aseara. A cantat la o orga din laser, inventia lui, inteleg. La un fel de alt instrument care suna ca un fierastrau, o alta inventie de-a lui. Plus ca avea multe orgi, butoane, instalatii, chestii acolo pe scena, care toate scoteau sunete care mai de care mai originale...
Orga de lasereEcran gigantic in spatele scenei pe care rulau fie animatii, fie imagini din concert. Jarre si-a pus la un moment dat o camera in dreptul ochilor cu care ne arata, in direct, grozaviile pe care le face cu instrumentele lui...
Ce mai, a fost un spectacol total de sunet si lumina... Chiar si suflet as putea spune. Caci da, instrumentele alea reci si electronice reuseau sa-ti atinga sufletul intr-un mod aparte...
Publicul l-a iubit mult. Un public de foarte buna calitate, fara indoiala. Nici la AC/DC nu am vazut oameni atat de entuziasti. Pur si simplu nu-l mai lasau sa plece de pe scena. A venit la bis iar la final si el era la fel de emotionat. Ne-a spus ca suntem un public, un oras si o tara extraordinare si sincer mi se parea ca n-ar mai fi plecat de pe scena. Te rog sa ma crezi ca s-a despartit cu greu de noi...
Concluzie: este nebunie ce reuseste sa faca omul ala acolo. Partenera mea imi spunea ca Jean Michel Jarre este precursorul muzicii techno... Da, este un fel de DJ... se comporta ca un DJ, doar ca e un DJ neconventional... Muzica lui pare simpla, fara floricele prea multe prin ea... Insa felul in care reuseste sa ti-o transmita este unic...
Jean Michel Jarre este si el unic si va ramane unic. Cred ca e greu sa mai apara un nebun ca el care sa adune laolalta atata tehnologie muzicala si vizuala... De-aia spun ca transa halucinogena in care reuseste sa te bage face sa ai impresia ca drogul numit Jean Michel Jarre se livreaza prin ochi si urechi... Un drog al carui efect ai vrea sa dureze o vesnicie... Poate de-aia, la final, n-am mai vrut sa plec de acolo :)
Vezi si:
- AC/DC. Bucuresti. They came and rocked - poze, video
- Am vazut si jazz adevarat - video
.
2 Pareri. Comenteaza:
taticul muzicii house!
asa se pare. de fapt bunicul, ca cica sa tot aiba peste 60 de ani :)
Trimiteți un comentariu