Mi-au tot facut unii si altii reclama la el pana am decis sa arunci si eu un ochi. E vorba de serialul Lie to Me. N-am vazut decat doua sau trei episoade dar pot spune ca e suficient de interesant.
Bine, nu ma da pe spate faptul ca personajul principal si cei din jurul lui ghicesc minciunile in functie de mimica si limbajul corpului ale celor luati in colimator. Exista insa in fiecare serial cate o chichitza, smecherie intelectualo-pshihologica ce te surprinde placut.
Altceva vreau insa sa spun. Inca de prin liceu, facultate, m-am aplecat un pic mai mult spre chestii de-astea... mai... psihologice asa... Poate precum multi dintre voi. Astea au presupus si studierea pana la un punct a limbajului corpului. Aveam si o carte pe care i-am dat-o unei gagici si care nu mi-a mai inapoiat-o nici in ziua de azi... Ma rog... Rusinicaaa... :)
Am facut si un blog, pe o tema apropiata de subiectul asta, care a mers foarte bine cateva luni bune. Am renuntat sa mai scriu acolo, dedicandu-ma acestui blog.
Dar ma, am ajuns destul de bun, intr-o vreme, la rahaturi de-astea psiholocice (psychological bullshit) doar ca exista doua aspecte negative aici, care constituie si obiectul articolului astuia.
==> 1. Ajungi sa descoperi sau sa afli lucrui pe care nu voiai sa le afli. Pe care ori le gestionezi greu ori poate prost. Si fara de care puteai trai foarte bine.
==> 2. Indeletnicirea asta de a pescui gesturi si inadvertente te oboseste. Cel putin pe mine ca barbat. Adica daca-ti focalizezi o parte din energie pe studierea celuilalt, ajungi chiar sa nu mai savurezi o conversatie sau un contact asa cum trebuie ele savurate.
Concluzia - NU mai fac asa ceva. Exista chestiile de baza care se simt, dar nimic mai mult. Deci puteti sa ma mintiti cat vreti ca n-o sa ma prind si nici n-o sa am nimic impotriva :) Chiar sunt bucuros in acest sens :)
- Despre minciuna. E bine sa mai si minti?
- Test haios. Ciocolata spune adevarul
.
