vineri, 16 aprilie 2010

Revelatie. De ce respect inseamna ura?

Sponsori:

Am avut o revelatie. Cand ii spui cuiva ca-l respecti sunt mari sanse sa nu-l prea iubesti. Sigur ca am exagerat in titlu ca sa-l fac mai comercial. Insa atunci cand nu esti de acord cu cineva ii spui: eu iti respect punctul de vedere si chiar si pe tine, insa.... Nu ti se pare ca de fapt ii spui: nu sunt de acord cu tine, chiar ma enervezi?

Uite si un exemplu. Vorbiti despre... religie, sa zicem, da? El iti spune ca povesteste cu Isus in fiecare zi, ca el exista, la fel ca si Mos Craciun. Tu poate esti ateu... si ca sa nu-l ranesti ii spui: ok, iti respect punctul de vedere. De fapt ii transmiti indirect, fara sa ghiceasca nimeni treaba asta, ca e cam prost. De-aia e unul din motivele pentru care eu nu am nevoie de respectul nimanui :)


Vezi si:
- Revelatie...
- Moartea presedintelui polonez. Un accident INACCEPTABIL
.
Twitter
Facebook

1 Pareri. Comenteaza:

VictorCh spunea...

Cu asta "m-ai lasat in ceata"!
Eu nu vad nici un motiv pt care sa consider ca respectul fata de PARERILE altcuiva (chiar si - sau "mai ales" - in cazul in care nu sunt de acord cu acele pareri) ar fi intrinsec si indisolubil legat de respectul fata de PERSOANA preopinentului. Cea mai buna dovada in sprijinul ideii mele este insasi formularea folosita in textul articolului: "...eu iti respect punctul de vedere si chiar si pe tine, insa...." (Daca cele doua ar fi fost considerate ca alcatuind o unitate nu ar fi fost gasita utila formularea separata in aceeasi propozitie a ambelor, fie una, fie alta ar fi fost considerata subinteleasa in urma numirii celeilalte).
Pe de alta parte, DA, asa este: NU sunt de acord cu o mare parte din parerile altora, DAR, atata timp cat acestea imi sunt prezentate in mod civilizat, respect dreptul altcuiva de a avea alta parere decat mine.
In plus, nu vad nici un motiv pt care enuntarea altor opinii decat ale mele sa ma enerveze. (Rog a remarca faptul ca N-AM sustinut ca nu m-ar enerva, ci doar ca nu vad nici un motiv pt asta! :D )
DE FAPT, cred ca ceea ce ne enerveaza la parerile altora (cele pe care nu reusim sa le combatem) este NU existenta acelor alte pareri, ci incapacitatea noastra proprie de a convinge de propriul nostru punct de vedere asupra subiectului.
PE LANGA ASTA - CE legatura are faptul ca iubesti pe cineva (sau nu) cu parerea proprie asupra parerilor celuilalt? DE CAND e iubirea un sentiment influentabil rational? (Cu titlu general ma refeream - in anumite cazuri concrete e foarte posibil ca sentimentul sa fie influentabil de catre ratiune.)

Trimiteți un comentariu