vineri, 23 aprilie 2010

Despre minciuna. E bine sa mai si minti?

Sponsori:

Majoritatea tinerilor pe care i-am cunoscut recent sunt adeptii sinceritatii. Ma bucur mult sa aud asta. Mi-am intrebat recent un amic mai tanar daca i-ar spune iubitei ca a inselat-o, daca ar insela-o, evident. Raspunsul a fost categoric da. Eu nu sunt de acord. Foarte frumos din partea lui :) Deci a nu se intelege ca promovez desfraul sau ceva, insa din punctul meu de vedere o minciuna mica salveaza multe situatii neplacute pentru toata lumea.

Postul asta e scris de mine, evident, om trecut prin cate ceva in viata asta. Viata mi-a aratat ca daca ai facut o tampenie (nu neaparat inselat) si apoi esti sincer, nu faci altceva decat sa-i pui celuilalt in brate toate problemele tale. Adica te speli pe maini, cum ar veni, si-i spui "descurca-te, gestioneaza, frate, situatia."

De-aia sunt de parere ca o minciuna mica acolo tine de diplomatie, de menajarea celuilalt si asa mai departe. Sigur ca e bine sa nu faci tampenia in cauza, oricare ar fi ea, ca sa nu fi nevoit sa minti... dar nu suntem perfecti, nu?

Mai exista un aspect si aici vorbesc strict din punctul meu si al barbatilor de vedere. Minciuna are totusi picioare destul de scurte si, mai mult, e destul de complicat sa minti o fata. Se prinde, a naibii imediat. Nu este totusi imposibil... iti trebuie ceva tehnica si dibacie...

Totusi, concluzia mea e ca decat un adevar grosolan, mai bine o minciuna eleganta. Tu ce crezi? Hai sa facem si un sondaj pe tema asta...


Vezi si:
- Paradoxul Pinocchio. O sa-ti placa
- Revelatie. De ce respect inseamna ura
.
Twitter
Facebook

7 Pareri. Comenteaza:

Unknown spunea...

O minciuna mica e binevenita, dar sa nu-ti zica daca te-a inselat? :)). Mi se pare ca nu le poti baga in aceeasi oala.
Eu stiu ca daca as insela, chiar daca nu i-as povesti, n-am putea sa mai raman. E o chestiune de constiinta si bun simt.

Cippy (Anti-Plicti) spunea...

sounds fair. felicitari!! asa sa ramai. e vorba intr-o oarecare masura de inselat dar da' si de inselat. sper insa ca nu esti corecta doar de teama ca celalalt sa nu fie incorect cu tine... (nu e asa, stiu, da' am zis si eu... :)

VictorCh spunea...

1. "Majoritatea tinerilor pe care i-am cunoscut recent sunt adeptii sinceritatii."
a). Majoritatea - doar la modul declarativ (nu ca nu mint, da' de regula NU RECUNOSC faptul ca mint).
b). Cei care intr-adevar nu mint niciodata nu numai ca sunt rari, dar se si tot imputineaza: procedeaza asa doar pana cand ii invata viata "arta compromisului". (Exceptiile - cei care continua sa fie absolut sinceri pana la varsta "trecuta din copt" - sunt - dupa parerea mea - sanctificabili!)
2. Majoritatea noastra, a celor care nu numai ca nu suntem mitomani, dar ne si consideram relativ sinceri (ca atitudine generala), facem distinctie intre "minciuna de convenienta" (gen "am intarziat pt ca n-a sunat ceasul") si adevarata minciuna.
3. Sa nu omitem din discutie "minciuna prin omisiune". Nu degeaba juramantul din tribunalele americane este conceput sub forma "Jur sa spun adevarul, TOT ADEVARUL si numai adevarul", si in ale noastre "Jur sa spun adevarul si sa nu ascund nimic din ceea ce stiu".
4. Comportarea reciproca in cadrul cuplului este problema strict a cuplului si a conventiilor (explicitate sau doar tacite) stabilite in cadrul acestuia (ca doar nu din nimic a aparut expresia "minte-ma frumos").
EU prefer ca in relatia cu partenera mea de viata sa nu folosim minciuna (eventual doar - in cel mai rau caz, si foarte rar - minciuna prin omisiune): luptam impreuna noi doi pt noi si "impotriva restului lumii", "tragem la aceeasi caruta", si nesinceritatea ingreuneaza aceasta sarcina (riscam sa tragem fiecare in alta directie, eventual anulandu-ne reciproc eficacitatea eforturilor); unde mai pui SI necesitatea efortului de a si memora ce ai mintit, PLUS necesitatea rationamentelor ca sa nu te dai singur de gol prin afimatii ulterioare necongruente cu respectiva minciuna - ca sa eviti de a fi prins (stanjenitor). (In alte cupluri functioneaza la fel de bine principiul (recunoscut deschis) "ai grija sa nu aflu" - si nici macar nu e chiar nejustificat: grija de a nu afla partenerul conduce la un comportament daca nu corect, macar discret - macar nu faci de ras in mod public cuplul/partenerul).
Fata de "restul lumii"... Pai "impotriva ei luptam", si doar "all's fair in love and war". :D Caut sa evit insa minciunile inutile.
5. "...daca ai facut o tampenie ... si apoi esti sincer, nu faci altceva decat sa-i pui celuilalt in brate toate problemele..."
In conceptia mea, asta e o parte a definitiei vietii de cuplu: nu sa-ti descarci problemele in bratele celuilalt, ci sa le rezolvati impreuna.
6. "...vorbesc strict din punctul meu si al barbatilor de vedere."
AOLEU sintaxa asta! Nu "vorbesc strict din punctul de vedere al meu si al celorlalti barbati"? (Dumneata CHIAR intentionasesi sa te referi la "barbatii de vedere", recunoscand totodata ca nu faci parte din randul acestora, dar ca ai un punct? :P :D )
7. "...e destul de complicat sa minti o fata. Se prinde, a naibii imediat."
Daca-i "a naibii" nu-ti mai bate capul s-o minti - paraseste-o.
Apoi - orice minciuna e complicata, este unul din motivele pt care e util de evitat. Cat despre fata - daca are mintea cu ea si nu "gandeste in reluare", BINEINTELES ca "simte" imediat minciuna - daca e stangace (trebuie sa fie NU complicata, elaborata - ci tocmai dimpotriva: cat mai simpla - dar atent conceputa, astfel incat detaliile imaginii generale rezultate in urma... "alterarii adevarului" sa nu contrasteze si sa nu se contrazica intre ele).
8. "...sper insa ca nu esti corecta doar de teama ca celalalt sa nu fie incorect cu tine..."
BINEINTELES ca e preferabil ca respectiva corectitudine reciproca sa provina din convingere si din necesitate interioara, dar pe de alta parte e preferabil totusi sa fii corect de teama incorectitudinii celuilalt decat sa nu fii corect.

Unknown spunea...

Nu te gandi ca sunt corecta doar de frica sa nu o patesc :D. Sunt convinsa ca daca X vrea sa ma insele o poate face fara sa banuiesc ceva. Greu nu-i. Doar cei care transformaa one night standurile in relatii sunt prinsi.
Dar daca faci parte dintr-un cuplu, iar la baza acestuia sta iubirea si prietenia nici nu o sa te gandesti cum e in bratele altuia :). Zic :P

VictorCh spunea...

@ Brunette:
Totul depinde de conventiile sociale adoptate.
In nordul extrem, este considerata politete elementara sa-ti "imprumuti" nevasta vreunui vizitator ocazional care "iti trece pragul" (in principiu cei mai apropiati "vecini" locuiesc la distanta de multe zile, daca nu saptamani, parcurse cu sania trasa de caini), exista si un termen specific pt cei astfel "inruditi prin nevasta", si toata lumea (atat musafirul, cat si gazda si sotia "in cauza") STIE ca procedeaza bine si corect, iar gazda fara nici un fel de probleme si complexe creste oricare copil nascut "in batatura lui", putand chiar sa precizeze "astia sunt ai mei, asta al lui... iar ala si ala al lui...".
Trecand la ALT "exemplu contrar", nu este deloc rar ca vreo prostituata sa fie indragostita de "pestele" ei, si pot aparea adevarate drame interioare atunci cand "il tradeaza": "M-am abtinut cat am putut dar porcul ala de client a reusit sa-mi produca orgasm. Cum sa apar acum in fata "lui", dupa ce l-am inselat asa?" (Sau accepta atat acuplarea cat si - spre ex - sexul oral, dar nu si sarutul pe buze - acela e considerat dovada de dragoste si este "rezervat" iubitului, nu este accesibil si clientilor.)
Iar bataia primita de "fetita" de la pestele-"iubit" e considerata a face parte din regulile "meseriei" si nu ii este luata acestuia in nume de rau.
In toate aceste cazuri, atat iubirea cat si prietenia exista si nu sunt puse la indoiala nici de cel care le ofera, nici de cel care le primeste, si "actiunea" nu este considerata tradare a sentimentului, sunt considerate in mod firesc lucruri separate, distincte.

Unknown spunea...

Bun. Dar in exemplele pe care le-ai dat nu cred ca exista iubire si prietenie de ambele parti :), eu la asta ma refeream.

VictorCh spunea...

Corect - sub rezerva faptului ca SI in cazul acestor cuvinte, ca si al multor altora ("cultura", "civilizatie", "bine", "rau", "corect", "gresit", ba chiar si "viata"!) totul depinde de felul in care este definita respectiva notiune.
In cazul mentionat, daca-i intrebi (separat, intre patru ochi, eventual chiar si sub actiunea substantelor chimice pt a avea certitudinea ca respectivii iti spun adevarul ASA CUM IL PERCEP EI) pe preopinenti, acestia vor jura cu mana pe inima si SINCERI SI DE BUNA CREDINTA fiind, ca "ba da, CUM sa nu-l/o iubesc?"

Trimiteți un comentariu