Sponsori:
Vai, am vrut mai demult sa povestesc experienta traumatizanta intr-un fel de care am avut recent parte dar am uitat. Uite ca mi-am adus acum aminte. Recent deci, am fost la un concert de muzica clasica combinata cu jazz. Speranta mea a fost ca e mai mult jazz doar ca, ghinion, a fost mai mult clasica. Si, cum m-am plictisit, am inceput sa studiez muzicienii care cantau acolo, la diverse instrumente.Sincer, unii mi s-a parut ca se plictiseau si ei, altii se leganau dupa cum, chipurile, canta muzica. De exemplu, era unul mai in spate, care canta la contrabas... (sau era violoncel?? niciodata n-am stiut... violoncelul e mai mic, nu?). Ma, si ma uitam asa la el cum se leagana, mai sa cada din picioare. Omul traia muzica... Ma intreb asa: oare cand ajungi sa te legeni?? Te legeni de la inceput, de mic, de cand iti pun astia intrumentul in mana??? Sau pe masura ce avansezi iti dai seama ca asa iesi in evidenta?? Adica e obligatoriu in cazul in care canti la intrument sa te si legeni??
Ca era tot o leganatura acolo pe scena: si cel de la pian se legana si cel de la vioara... nu mai vorbesc de suflatori... Ma rog...
Eu n-am inteles niciodata de unde e nebunia asta cu muzica clasica... Pe cuvant. Adica eu simt ca piesa, opera... cum ii zice... are diverse intensitati, ritmuri si volum... Dar sa si insemne ceva pentru tine toata scartzaiala aia artistica de viori, contrabase si ciupituri de corzi de pian... parca e cale lunga... Pe bune acum - sunteti careva pe aici care intelegi muzica clasica??
Cea mai tare faza care mi-a placut de la concert (dincolo de pauza) a fost cea in care la sfarsitul primului act oamenii au inceput sa aplaude. O violonista de-acolo de pe scena, care stia mersul, ne-a facut un semn asa cu mana, s-o lasam mai usor. Deci ce m-a impresionat a fost ca dupa al doilea final, n-a mai aplaudat nimeni. Ma rog, a tusit cineva, dar de aplaudat, neam!!! Hm, cred ca eram eu din alt film, ca lumea parea sa inteleaga fenomenul...
Deci, cum spuneam, mi-a placut atat de mult pauza incat chiar am plecat in timpul ei, dracului acasa :))
Disclaimer: ne-am jucat un pic aici cu cuvintele si ideile... Muzica clasica e doar pentru elite intr-un fel... ceea ce nu e cazul subsemnatului. Daca n-o inteleg(em) asta nu inseamna ca trebuie sa-i spargem capul sau sa rupem corzile viorilor... :)
Vezi si:
- Muzica de azi, un pian dezacordat
- Vremuri... Schimbari...
.
4 Pareri. Comenteaza:
cum bine zici si tu,muzica clasica e doar pentru o anumita clasa de oameni,nu neaparat elita.Asa cum mie imi place house,altuia rock`ul...uite ca avem si fani muzica clasica.Nu imi place,nu o inteleg,deci nu pot sa o apreciez la justa ei valoare.Faptul ca muzicienii se leganau in ritmul acelei cantari,e de laudat.Inseamna ca au ajuns la un nivel net superior noua,muritorilor de rand.Ei inteleg muzica si o apreciaza.
sunt curioasa:cat la suta din oamenii care erau acolo....aveau varste sub 30ani???:)
Nenea, io ascult Debussy. Does this make me a freak? Şi-mi place, ma relaxează, e super.
@ alecs - sigur, ai mare dreptate. povestea e ciudata acolo unde eu inteleg destul de multa muzica si-mi plac diverse genuri. pe astea clasice sunt foarte putine pe care le diger... hm, oare nu e ceva putred acolo??
@ criss - hm... ciudat de surprinzator dar sa stii ca erau doar tineri in sala. adica nu mult sub 30 de ani, poate peste dar niciun mos si o baba. evident ca i-a atras chestia cu jazz-ul. multi au ramas si dupa pauza, semn ca le-a placut :)
@ addamissia - hm... jamas couche avec dar stai sa vedem pe youtube cine e domnul sau doamna... mda... mi-ai cam facut firma de rusine, hihi. dar pianul se accepta. pianul e din alt film :))
Trimiteți un comentariu