miercuri, 19 august 2009

Intalnire peste ani, Radio Mix FM. Poze si ceva audio

Sponsori:

Am stat sa ma gandesc daca sa scriu si sa construiesc postul de fata. E totusi de datoria mea sa o fac, pentru ca lumea de azi sa stie ca a fost odata Mix FM, un post de radio cum n-au fost multe pe piata romaneasca. Am avut onoarea si placerea sa fac si eu parte din colectivul ala. Un colectiv care, in ciuda vitregiilor de tot felul, financiare, logistice, profesionale si uneori chiar umane, a reusit sa re-lanseze postul intr-un an si ceva, cat altii n-ar fi reusit in cinci. Revin la ideea asta mai incolo...

Acum zilele trecute m-am reintalnit cu majoritatea colegilor de acolo. A fost o reintalnire dupa vreo doi ani de la desfiintare, timp in care fiecare s-a descurcat cum a putut mai bine. Si n-a facut-o rau deloc. Toti colegii, fara nicio exceptie (sper sa nu gresesc) sunt aranjati fiecare prin cate un trust important. Asa se face ca orice post de radio sau teve urmaresc, aud cate un fost coleg. Ca e Realitatea, ca sunt Antenele, Guerilla, RFI, Europa FM, Pro TV, Radio Brasov (radioul de referinta al judetului de unde a plecat initial MIX FM-ul), Info Pro, Revista 22 si tot asa... sper ca n-am uitat pe cineva... (Am enumerat doar locurile de munca prezente, caci cele prin care au mai trecut oamenii sunt si mai multe...) Sincer, e principala mea mandrie, ca unul dintre fostii coordonatori ai proiectului, sa vezi ca oamenii cu care ai lucrat pun umarul consistent la jurnalismul audio-video romanesc.

Pentru cei care n-au fost la intalnire dar citesc randurile astea, le spun ca oamenii sunt la fel de vii, poate un picutz mai asezati, dar cel putin la fel de vii in tot ce fac. Intalnirea a fost o reala placere... Dupa cum spunea si Raluca, la ea pe blog, n-au fost multe echipe ca asta in presa romaneasca. A mai schimbat si ea cateva locuri de munca, de atunci, si stie ce vorbeste. Si eu mai ascult jurnalele din vremurile alea, si oricat de subiectiv as fi, spun totusi ca radioul a fost pionier pe mai multe paliere. A imbinat intr-un fel spectacolul cu informatia, cu placerea de a munci, de a face jurnalism de dragul jurnalismului.

Inchiderea radioului a fost o decizie de business pe care nu vreau s-o comentez prea mult. Spun totusi ca poate a fost o chestie pripita si deloc strategica... doar ca pilonii principali si decizionali se cam saturasera de jucaria asta. Ca era si cam costisitoare si s-a preferat un profit rapid. Care a fost destul de consistent, o dovada in plus a valorii produsului pe care il livra echipa Mix FM.

Ar fi multe de spus. Incerc s-o scurtez. Mai marturisesc doar atat: atat in momentul inchiderii, cat si pe parcursul existentei radioului, am fost, conform fisei postului, un tampon intre oameni si upper management. De dragul adevarului istoric, precizez ca am facut tot ce a fost omeneste posibil sa impiedic deznodamantul, asa cum a fost el. Am destule argumente, unele foarte palpabile. Cu toate astea, acum, in 2009, inca cred ca pana la urma a fost mai bine asa. A ramas o amintire frumoasa, cu atat mai mult cu cat, repet, multi, inclusiv eu, am folosit asta, ulterior, ca pe un propulsor. Si a tinut, caci oamenii din bransa, am vazut ulterior, au apreciat ce s-a facut acolo. Ma intrebau: de unde vii, pai de la Mix FM. Aaa, bun!! :)









Mnoa. Mai avem aici doua fisiere sonore. Primul cu un jurnal de stiri, cu care am concurat la premiile CRP. Ulterior cineva din juriu mi-a spus ca a cam meritat un premiu, dar pentru ca radioul se inchisese deja la momentul decernarilor, s-a luat decizia strategica de a ne lasa laoparte. Plus ca trebuia, la fel de strategic, sa castige altcineva. (Asta e supozitia mea:)



Si mai avem aici, cireasa de pe tort, o colectie de balbe, ca deh, au fost si de-astea, rostite cu talent in decursul anului 2006.





Vezi si:
- Munca mea: un reportaj radio despre Michael Jackson
- Munca mea: relatare radio de la concertul Michael Jackson
.
Twitter
Facebook

2 Pareri. Comenteaza:

Alina Bârsan spunea...

Nu e cazul să devenim lacrimogeni, dar mie chiar îmi vine să plâng un pic. Nostalgia, deh... Apropo, nu mi-am recunoscut vocea de la începutul jurnalului, mamă, ce bine ne auzeam! Îmi aduc aminte că la Mix a fost prima dată când te-am văzut nervos, Cipri. Chiar eu te-am enervat :)) Că mă aduceaţi în pragul disperării voi, "ăştia de la ştiri", cu insertele voastre, pomelnicul de inserte care nu era gata niciodată la timp. Şi eu aveam control absolut pe butonul de talk-back, aşa că v-am făcut cu ou şi cu oţet înainte de jurnal, după care mi-am cerut scuze. Nu ştiu dacă îţi aminteşti... Oricum, se lucra într-un ritm infernal şi vă apreciez pe toţi pentru profesionalism. Dacă era susţinută, echipa asta ajungea departe, cu tot cu animatori (să nu-i uităm, că mă enervez din nou :))) A fost odată Mix FM şi viaţa merge mai departe. Le arătăm noi ce înseamnă presa, mama lor de amatori! Mă opresc aici, altfel ţi se blochează caseta de comentarii, că sunt în stare să scriu mult (şi bine). Baftă! Şi mi-e dor de Cişmigiu. Şi de nenea P. de la tehnic, prietenii ştiu de ce.

Cippy (Anti-Plicti) spunea...

hei, ce frumos. 1. n-am uitat, vere, animatorii... n-ai citit?? asa. 2. bai daca e momentul de la sediul vechi, imi amintesc ceva... cu cearta, ma refer... nu mai stiu de la ce a plecat dar stiu ca s-au agitat un pic electronii in atmosfera :) si mie mi-a parut rau, ca te apreciam in felul meu, desi nush daca o aratam :D

e f. adevarat. aveam un pomelnic de inserte si erau gata cand puteam... de cele mai multe ori dupa momentul cand trebuia... bai da, eram profesionisti cu totii... sincer chiar m-am gandit ca fara un om de baza precum matale nu putea iesi jurnalul ala asa cum a iesit. si muuuulte altele... m-am gandit de mai multe ori... nu era simplu deloc, ca noi aveam multe floricele (si pasarele) in cap :)

da, echipa ajungea departe, radioul ajungea departe. am fi crescut cu totii impreuna. asta este... eu mi-am refulat multe amintiri pe tema asta... si acum am stat sa ma gandesc daca sa mai rascolesc treburile cu postul asta... dar deh, uite, a fost intalnirea si s-a potrivit.

cam astea... si eu am multe de spus dar ma mai opresc. te asteptam in cismigiu... e tot aici... adevarul e ca nici eu nu l-am mai vazut de vreo jumatate de an. aoleu, de fapt pt. tine cismigiul inseamna altceva... ei, acum nah, cum spuneam, e tot acolo :)

Trimiteți un comentariu