vineri, 9 mai 2008

Libertatea este atunci cand nu o ai…

Sponsori:

Nu cred ca se poate vorbi, din pacate, despre libertate la timpul prezent. Macar de dragul jocului, si tot nu se poate… Caci ca si in viata, si in libertate constientizezi lucrurile pe care le ai dupa ce nu mai sunt. Pentru simplul motiv ca atunci cand esti mai liber, esti prea liber pentru a-ti da seama ca esti.

Libertatea absoluta nu exista. Doar forme si trepte ale acestei idei. Care nici ea nu exista in sine, faptic, insa trebuie sa i se dea un nume. Chiar si omul cel mai liber este supus constrangerilor propriei libertati. Si foarte bine ca e asa. Caci, si in forma absoluta, este obligat sa-si exercite acea libertate, de a face bungee-jumping, de exemplu, pentru a ramane in categoria oamenilor liberi. Asta, desigur dupa principiul ca cel mai mare viciu al omului este acela de a nu avea vicii…

Operam dupa principiul micilor comunitati, grupuri, gasti, entitati, fiecare cu reguli si teme proprii. Suntem mici extraterestri unii pentru ceilalti, si avem mereu si mereu intalniri de gradul 3. Fiecare cu background-ul, respectiv bagajele proprii, in functie de care evolueaza, relationeaza si se pozitioneaza pe scena vietii.

Exista ierarhii, si cum orice nas isi are nasul, la fel, orice sef isi are seful. Care vine intr-un fel sa ingradeasca acele libertati. Exista cenzura, exista autocenzura, exista prejudecati, exista complexe. Lumea e asa cum o stie fiecare, doar ca nimeni nu poate zbura, deci fi complet liber.

Cu toate astea, exista, cum spuneam, grade de libertate. Exista de asemenea libertatea mea vs. libertatea ta, care e bine, pe cat posibil sa nu se ingradeasca. Exista constrangeri reale, imaginare, utopice.

Word-ul la care scriu acest text are marginile sale. Pe care nu le folosesc din plin. Caci imi raman spatii si in stanga si in dreapta si sus si jos. Spatii estetice si nu neapart functionale, respectiv necesare.

De-aia e buna o imbinare juducioasa intre toate atributele de mai sus, pentru o cat mai mare libertate, pentru ca s-a “muncit” din greu. De noi sau de altii inaintea noastra. Sau nu, dupa caz…

Atat am apucat sa scriu, pana cand mi-a sunat telefonul, si a trebuit sa fac ceva, mai putin liber…:)

Pentru cine a rezistat pana aici, un mic video

Twitter
Facebook

0 Pareri. Comenteaza:

Trimiteți un comentariu