miercuri, 6 octombrie 2010

Confesiuni si reflectii... Cat de "dur" ar trebui sa fiu?

Sponsori:

Nu e prima oara cand constat asta. Suntem/sunteti multi dintre noi dar mai ales voi, invariabil atrasi ca un magnet de oamenii "duri si rai". Nu stiu... va creeaza teama, va impun respect. Cert este ca preferati sau tindeti catre un om "dur" in detrimentul omului bun. Am zis :) Si asa e :)

Stii, majoritatea spuneti ca va plac bunatatea, omenia, bunul simtz, insa cel mai mare respect il aveti fatza de oamenii dintr-o bucata. Care nu stau prea mult la discutii. Vorbele astea-mi sunt bazate pe o experienta si observatie mai indelungate. Deci nu e o singura chestie si pac-pac scriu despre ea :)

Ce inteleg prin omul dur? Pai "omul dur" stie ce vrea. Nu povesteste excesiv... Transmite o anumita energie. Negativa dar nu neaparat... Chiar te flituie uneori. Iar pe tine ori te hipnotizeaza treaba asta, ori te fascineaza, ori te zgândăre, ori te complexeaza ori iti ofera sansa mult visata de a te pune in slujba cuiva puternic (ca avem in genele - poate romanesti - si aceasta din urma trasatura).

"Omul dur" comenteaza atunci cand nu-i convine ceva, "omul dur" iti da chiar peste bot. Iar tu tii minte treaba asta si, daca mai esti si slab de inger sau ai slabiciunile tale, te pui in trena lui precum fanele la picioarele lui Justin Bieber :)

Cum sunt eu?

Eu pot fi dur, sunt uneori, mai ales cand sunt provocat, insa cred ca imaginea pe care o las totusi celor din jur nu este de om dur. Mie unuia nu-mi place sa fiu dur. Uneori fac eforturi sa nu fiu dur. Nu-mi plac oamenii care se pisicesc dupa aia pe langa mine, ca Boc pe langa Basescu... Ii detest. Iubesc democratia si-mi place sa-i las libertate celui din jur. Cu care evident ca nu prea stie ce sa faca dar asta e o alta poveste...

Ii vorbeam cuiva recent despre asa ceva. Daca as fi mai dur (si as avea multe multe avantaje din asta, crede-ma) ar trebui sa fiu dur nu doar odata. Cand esti dur, apai trebuie sa fii dur mereu. Consecvent ca boul, cum ar veni... Eu iubesc sa socializez, sa povestesc, sa rad cu oamenii care-mi plac, sa raspund la intrebari. Ori daca faci asta, bye-bye sansa de a fi dur :)

Adica mie daca-mi pui o intrebare, eu iti raspund de cele mai multe ori cu zambetul pe buze. Unuia dur, daca-i pui o intrebare, sa zici merci daca primesti un raspuns monosilabic sau o ironie sa-ti mearga fulgii (exagerez un pic, ca sa-mi reiasa bine ideea).

Inteleg deci tolerez :)

Lucrurile astea scrise aici le constat doar de dragul flotarii mentale... al analizei psihologice. Eu decizia am luat-o demult. Nu voi fi un om dur decat in cazuri exterme cand nu am alternativa. Stiu un pic de bagabontzeala, cum spuneam in descrierea de pe blog,
o lecutza de bataie, vorba poetului, asa ca nu profita de bunatatea mea. Si oricum, am metodele mele de a-mi impune punctul de vedere atunci cand chiar conteaza sau merita. Insa de cele mai multe ori nu merita:) Si-atunci, fatalitate, nu sunt dur :)

Multa lume a fost intrigata, pe buna dreptate poate, de ceea ce am scris recent aici, despre defectele mele. Mi-au povestit pe mail, in comentarii sau in alte forme ca cum am transformat eu, smecherul de mine, un defect al meu intr-o calitate. Caci spuneam ca sunt tolerant si ca asta e si bine si e si rau. Da!! E si bine, e si rau in acelasi timp. E rau pentru ca, de multe ori, tolerand, nu obtii imediat ceea ce vrei. Dar e si bine pentru ca, fiind tolerant inseamna (in cazul meu) a intelege lucruri (mai complicate, eventual) pe care altfel poate nu le-as fi inteles.

Durul, iubit in Est, detestat in Vest

Revenind, asta e povestea cu duritatea. Aleg de cele mai multe ori sa nu fiu Gigi durul, intr-o lume (romaneasca cel putin) in care duritatea si hotararea sunt tot mai des un avantaj. Citisem undeva, acum ceva vreme... (uite am gasit aici, taman din martie 2010) ca in Occident, femeile prefera barbatii cu trasaturi mai putin dure, in timp ce in tarile precare si vai de capul lor (ca a noastra, din pacate) sunt preferati tocmai barbatii duri de care-ti povestesc eu in postul de fatza.

Concluzia mea (subiectiva) - cu cat esti mai evoluat si "occidental", cu atat sunt sanse mai mari sa-ti placa de mine. Alegerea e deci a ta :)

Disclaimer: acest post e doar o flotare logica. Nu porneste, pe cuvant, in urma niciunor frustrari/nemultumiri recente sau mai vechi. Mai contemplu si eu la lume si la viata (tot mai rar din pacate, in ultima vreme) iar postul asta este rezultatul unuia din acele momente :) Asa ca vorba francezului - enjoy it while it lasts :)

Articol dedicat (si) Victoriei din Elvetia :)

A aparut AntiPlicti.ro - citeste acolo:
- Stirutzele de miercuri... (ep. 3)
- O inventie utila daca n-ar fi... inutila :)
.
Twitter
Facebook

3 Pareri. Comenteaza:

Dili spunea...

Mie nu-mi plac durii decat in ce priveste trasaturile fizice, ador bunul simt. Leonardo diCaprio imi repugna :D Iar tu nu cred ca arati "putin dur". Parerea mea, vorba chinezului :-)

Cippy (Anti-Plicti) spunea...

deci esti in partea occidentala :) nici nu te banuiam de altceva. cat despre "mansarda", asta am stabilit-o mai demult :) mdea, as putea sa arat un pic mai dur da' las' ca merge si asa. e in ton cu tzelul :)

victoria spunea...

Sa zicem ca exista situatii in care sa fii dur e o solutie, dar nu prea multe. Nu imi plac cei duri, cel putin cei de prin est, cu scatoalce si pumni, dar fara flotari logice :p prefer oricand pe cineva care sa fie dispus sa negocieze.
Thanks!

Trimiteți un comentariu