marți, 14 septembrie 2010

Ce am invatat din scoala romaneasca

Sponsori:

Mai nimic. Vazusem aseara la televizor o stire despre reforma din Educatie. E a nu stiu cata reforma in Educatie, pe care o face fiecare nou ministru care ia fraiele Invatamantului. Ministrul Funeriu e acum marele zmeu, cum a facut el si-a dres, cum a scazut rata de promovare la bacalaureat. Ok, eu am facut scoala si sub comunisti si sub capitalistii astia de cumetrie. Sincer iti spun (si o sa detaliez imediat) am invatzat mai multe de la Discovery Channel decat de la ora de Biologie, de la National Geographic decat de la Geografie, de pe History decat de la Istorie sau de pe internet decat de la Limba Romana.

Inainte sa vin sa scriu randurile astea m-am gandit asa. Ce-mi mai amintesc eu de la materiile pe care le-am facut prin scoli? Si la ce imi folosesc lucrurile alea in viata reala? Pai mai nimic, e raspunsul la ambele intrebari. As fi avut nevoie sa invatz cu totul altceva, la cum vad ca se intampla lucrurile in societarea adevarata, in offline, cum ar veni :)

Sa luam cateva materii pe rand

Matematica? Pai abia mai stiu sa adun si sa impart niste numere, pe hartie. De ecuatiile de gradele doi si trei, cu nu stiu cate necunoscute, nici nu mai poate fi vorba. Mai stiu sa fac regula de 3 simpla, caci mai am nevoie uneori sa aflu procentele dintr-un numar. Si cam atat.

Geometrie?? Pai crezi ca mai tin minte treburi de-alea cu tangente si cotangente?? Cu aflarea razei sau a diagonalei unui cerc, respectiv patrat? Nu si nici nu-mi mai folosesc la nimic (oricum cati dintre noi se fac arhitecti? Iar aia care se fac, le invatza din nou)

Istorie? Stiu in mare c-au fost daci si romani, ca am avut razboaie multe si ca am castigat mai multe decat am avut. Sau am pierdut batalii dar nu si razboaie. Sau daca le-am pierdut am avut noi grija sa castigam pe de alta parte. (Adica m-au si mintit pe deasupra c-am fost mai adevarati decat eram). Am auzit de Stefan, de Mihai Viteazu' si de inca vreo cativa altii. Si tot asa. Si mai tin minte ca ma puneau sa invatz TONE de date cand au avut loc batalii. Acum mi-ar ajuta doar intr-o discutie cu Vadim Tudor, ca si ala stie multe date de-astea...

As putea sa-ti insir toate materiile si felul absurd si teoretic in care a trebuit sa invatz la toate.

Liceu si facultate, la fel

Mai tarziu in liceu am facut Filosofie si Psihologie. Ma puneau si acolo sa invatz pe de rost treburi si sa sublinez cu culori diferite ideile principale. Obsesia profesoarei mele de Logica era sa scriem cu culori diferite.

Am invatat si Latina. O alta materie de mare exceptie. Pe care o folosesc in fiecare zi cand ma duc... chiar unde o folosesc? Nicaieri? Exact! E o limba moarta.

Prin facultate la fel. Si acolo ma puneau sa invatz pe de rost. Se ofticau ca munceam in timpul facultatii (in loc sa fie bucurosi ca practic meseria care ma invatzau ei) si ma taxau pe chestia asta. La licenta scris ne-au intrebat, intre altele, ce-i aia sinomin, antomin, etc. Le-am spus cu cuvintele noastre astia care si munceam, caci evident toti stiam. Ne-au taxat pentru ca n-am dat definitia, cuvant cu cuvant, asa cum era in curs. La oral i-am rezolvat pe toti amortzitzii din comisie pentru ca eram deja jurnalisti de doi-trei ani, fiecare care munceam, si i-am facut usor din vorbe :) N-au putut sa ne taxeze si acolo :)

Socializarea - principalul castig

Deci scoala vrea sa te faca destept insa, din punctul meu de vedere esueaza lamentabil. Eu n-am invatat nici bine dar nici rau. Prindeam repede sau citeam lectia pe ultima suta de metri si eram in stare s-o reproduc binisor a doua zi. Colegii mei care invatau bine au ramas tocilari notorii. Iar aia derbedeii tot derbedei au ramas. Desi, intre noi fie vorba, cred totusi ca unii se descurca si bine.

Principalul castig, fara de care nu as fi fost omul care sunt astazi, e ca scolile prin care am fost m-au invatat (neintentionat, evident) sa socializez. Mi-au dat prieteni buni, cu care tin legatura si in ziua de astazi si la care tin si-n ziua de azi. Am prieteni si din preuniversitara si de la facultate.

Deci da, pentru mine cel putin, asta a fost marele castig al scolii. Si eventual faptul ca mi-a pregatit intr-un fel creierul pentru a acumula informatia care venea pe alte canale (cartile citite din initiativa mea, emisiunile tv, ziarele, revistele, discutiile cu oamenii destepti si, mai tarziu internetul)

Ce ar fi de facut?

Eu daca as fi ministrul Educatiei (nu sunt si nu mi-as dori nici in ruptul capului) as baga ore de politetze, de exemplu. Adica de civilizatie. Ce e frumos sa faci in viata asta si ce nu e frumos. Adica nu e frumos sa te bagi in fatza la coada, sa tzipi la celalalt... Sa furi... As introduce si cateva norme din legile tarii... ce ai voie si ce nu ai voie sa faci... Ce pedeapsa risti daca furi, daca omori... daca treci pe rosu... Chestii practice, verisoare...

I-as invatza sa faca afaceri. Sa stie ce e aia un business. Sa aiba initiativa privata. Sa stie ce-i aia un credit, o dobanda. As invita saptamanal oamenii care activeaza in sfere de-astea reale. Sa stie copiii la ce sa se astepte. Sa puna intrebari, etc. In definitiv asta vrea scoala nu? Sa te pregateasca pentru viata...

As invatza copiii sa vorbeasca liber. Sa stie sa se exprime. Sa comunice. As face ore de comunicare. Ce sa spui la un interviu pentru angajare, ce sa spui la ghiseu... cum sa te comporti la restaurant, la bar... Ce spui daca vine un reporter si-ti pune microfonul in fatza... De-astea de zi cu zi... (inteleg de la astia mai tineri ca mai exista tendintze de a face de-astea dar usor inutile cand nu ti le preda cineva care stie despre ce e vorba, din viatza reala)

Idei se gasesc cu duiumul pentru ca ne lovim de multe in viata asta. Adica sa inveti si lucrurile de care te lovesti, nu doar despre Limba Latina sau sa ma puna sa invatz pe de rost comentarii la Romana, pe care oricum nu le prea intelegeam la vremea lor.

Scoala sa fie deci si o chestie practica nu doar o teorie ieftina si golita de orice continut. Asta ar trebui, parerea mea, sa aiba curajul un ministru adevarat, daca tot vrea sa faca reforma. Ca altfel sunt doar vorbe goale, mai bifeaza un mandat, eventual care sa-i permita sa urce pe scara ierarhica a partidului sau a Administratiei... Parerea mea :)

Precizari: scoala romaneasca e buna. Are si calitati. In primul rand ii deschide celui care VREA cu adevarat sa invete calea pentru a chiar invata. Adica, asa cum spuneam sus, macar iti da, chiar daca nu-ti baga si-n sac... :)

Apoi, astia care sunteti prin scoli. Nu invatati ca papagalii, asa cum poate ar vrea profesorii vostri. Incercati sa intelegeti logic despre ce e vorba in propozitie. Ca sa va si ajute. Nu bagati apoi toate randurile mele in seama. Veti intelege mai multe dupa ce cresteti. E bine totusi sa inveti, pentru ca, dupa cum spuneam, unele lucruri le retii fara sa iti doresti. Si in plus invatatul iti deschide creierul pentru a acumula lucrurile cu adevarat importante. Si apoi in viata mai facem si lucruri care nu ne plac.

Deci stay in school!! (don't do drugs :)

HOME

Vezi si:

- Dezastrul de la bacalaureat. Nu elevii sunt de vina

- Profesorul de matematica si farsa de 1 Aprilie - viedeo

.

Twitter
Facebook

8 Pareri. Comenteaza:

Elvis spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
VictorCh spunea...

"...am invatzat mai multe de la Discovery Channel decat de la ora de Biologie, de la National Geographic decat de la Geografie, de pe History decat de la Istorie sau de pe internet decat de la Limba Romana."
Este adevarat ca pe acele posturi TV subiectele sunt tratate si prezentate mai profesionist, deci mai usor de "asimilat" (de inteles si retinut) decat in MAREA majoritate a scolilor, dar motivul PRINCIPAL pt care cred eu ca dumneata ai invatat de acolo mai mult decat de la scoala - PE LANGA faptul ca subiectele acolo fusesera prezentate mai atractiv - este ca erai dumneata deja mai matur, putin mai "frecat cu viata", si incepusesi sa sesizezi (chiar daca poate initial nici nu constientizasesi faptul) ca exista un minim bagaj de cunostinte care e necesar in viata, in societate, in activitate, etc.
NATURA SI COMPONENTA acestui bagaj (per ansamblu) difera de la individ la individ, in functie partial de criterii obiective (cum ar fi - spre ex - mediul unde isi traieste viata si unde isi desfasoara activitatea), si partial de criterii subiective (nu tuturor le sunt pe plac aceleasi lucruri, nici n-au toti indivizii necesitati egale in toate "directiile" cunoasterii, ci in functie de "inclinatii native", ocupatii, preferinte, pasiuni, "dotare" - din toate punctele de vedere: fizica, psihica, intelectuala, economico-financiara, etc), dar EXISTENTA acestui "bagaj", in societatea contemporana, devine din-ce-in-ce mai necesara (era sa scriu "mai indispensabila" lol: grad de comparatie la "indispensabil"! ha-ha-ha), mai greu de eludat.

VictorCh spunea...

"Ce-mi mai amintesc eu de la materiile pe care le-am facut prin scoli? Si la ce imi folosesc lucrurile alea in viata reala? Pai mai nimic..."
Ce-am constatat EU (la vremea mea):
1. Ca de-a lungul anilor de scoala (si-au fost destui!) am dobandit (nu neaparat doar din procesul educativ "oficial", din programa, ci si - sau poate "mai ales" - din surse exterioare independente (desi pe atunci net-ul inca nu exista iar TV-ul avea un singur program in romana si cate doua in sarba si maghiara - asta LA TIMISOARA, unde "prindeam" si "Budapesta", si "Belgradul"!) un bogat volum de cunostinte.
Unele - putine - din aceste cunostinte s-au vadit ulterior, de-a lungul timpului, a fi strict necesare, unele doar utile, si MULTE complet inutile pt mine IN FORMA SI STRUCTURA IN CARE AU FOST ASIMILATE, dar toate impreuna mi-au facilitat sa-mi creez actuala mea "cultura generala", care nu ma "lasa in ceata" intr-o discutie pe MAJORITATEA subiectelor - atata timp cat se mentine la nivel de generalitati si nu se intra in detalii specifice domeniului; respectiva cultura generala (A MEA) este - din pacate - cam lipsita de profunzime, da este in schimb de mare intindere.
2. Ca proportia in care respectivele cunostinte se impart in zisele categorii a evoluat (de-a lungul procesului educativ formal, dinspre primii ani de scoala spre "postuniversitare") in detrimentul celor necesare si in favoarea celor inutile, iar cele pe care acum le consider a fi strict indispensabile au fost dobandite (in MAREA lor majoritate) doar in primii ani de scoala (sa spunem - prima jumatate), pe cand in ultima parte - cu exceptia unora (putinor) cunostinte de stricta specialitate - "am facut scoala" mai mult pt "patalama" decat pt cunostinte.
JUR ca in viata mi-a fost MULT mai utila "tabla inmultirii" decat demonstratia teoremei lui Fermat, formulele trigonometrice elementare decat calculul diferential si integral, formulele volumului (sau suprafetei) corpurilor (figurilor) geometrice decat "ecuatia lantisorului" (iar despre structuri matematice, calcul probabilistic si stohastic, etc - sa nu le mai pomenim!) si mai folositor "desenul tehnic" decat "studiul arderii" (!).
3. Ca cel mai important lucru pe care l-am deprins prin scoli a fost dorinta (pot sa afirm de-a dreptul "nevoia" - pe care o resimt in forul meu interior) de a-mi imbogati mereu "bagajul" de cunostinte, precum si faptul ca "am invatat cum sa invat": folositoare mi-au fost mai putin CUNOSTINTELE dobandite (ca atare), si MULT mai mult (esential) faptul ca am invatat METODA: CUM anume sa dobandesc si sa "inmagazinez" (IN MOD "UTILIZABIL"!), si apoi sa gasesc, sa pun in corelatie unele cu altele, sa utilizez, etc noile cunostinte care mi-au fost necesare de-a lungul timpului.
("PRACTIC" vorbind, in mod similar am procedat - in realitate - si cu cunostinte pe care la vremea lor le dobandisem, dar pe care intre timp le uitasem - asa cum a fost cazul cu majoritatea lor.)

VictorCh spunea...

"Geometrie?? Pai crezi ca mai tin minte treburi de-alea cu tangente si cotangente??"
Tz - tz - tz!... CHIAR ca stai rau cu cunostintele de matematica daca - in articol publicat, nu cand "iti trec prin minte" "intr-o strafulgerare" unele idei - confunzi geometria cu trigonometria! (DESPRE TANGENTE sa invata si la geometrie, notiunea geometrica avand ALT inteles decat cea trigonometrica, da' despre COtangente - NUMAI la trigonometrie!)

"Istorie?"
Stii ce sa raspunzi la o eventuala intrebare "Ce salata prefera Traian - cuceritorul Daciei - sa manance la cartofii prajiti?" Stii de oranduirile sociale succesive (comuna primitiva, sclavagism, feudalism, capitalism, comunism)? De paleolitic (epoca pietrei cioplite), neolitic (epoca pietrei slefuite), epoca bronzului, a fierului? De Renastere? De formatiuni prestatale, de valurile popoarelor migratoare, de formarea limbii si poporului roman? (daca stii astea probabil ca ai cunostinte nu numai cu referire anume la ROMANI) Stii de diferitele ocupatii sub care au fost de-a lungul timpului diferite provincii de la noi? Voievozii - macar pe cei mentionati - stii care a fost importanta fiecaruia dintre ei si "sa-i plasezi in timp si spatiu" (OARECUM, APROXIMATIV)? (In timp - in secole si respectiv unul fata de celalalt, si in spatiu - care unde a domnit?)
Eu cred ca dumneata stii MULT mai multe decat iti dai seama in acest moment!

VictorCh spunea...

"...felul absurd si teoretic in care a trebuit sa invatz la toate."
FELUL IN CARE ai fost nevoit sa inveti - teoretic (PREA teoretic, si aproape deloc practic) - DA; in proportie absurd de mare de "tocit" (in dauna cunostintelor dobandite pe cale logica) - DA.
FAPTUL CA ai invatat - nu e CATUSI DE PUTIN inutil, nici absurd!

"La licenta scris ne-au intrebat, intre altele, ce-i aia sinomin, antomin, etc."
Scuze, dar opinia mea este ca IN PROFESIA PE CARE TI-AI ALES-O DUMNEATA, chiar ERA CAZUL sa stii FORMA CORECTA a acestor cuvinte: sinonim, antonim... (Accept ca nu e imposibil sa fi fost doar mistype-uri, dar doua - IDENTICE - consecutiv? Hm! MIE imi sugereaza necunoastere, NU "scapare".)

"Le-am spus cu cuvintele noastre..."
Depinde CATE cuvinte si CAT de corect era raspunsul! NICI EU - HABAR N-AM de definitia "oficiala", da' le-as defini ca : sinonime - cuvinte cu forma diferita care au acelasi inteles (ex: sotie - nevasta); antonime - cuvinte cu intelesuri diametral opuse (ex: zi - noapte); si as mai adauga alaturi de ele si omonimele - cuvinte cu intelesuri diferite dar care au forma comuna (identica) (ex: "vie" - ca antonim pt "moarta", ca nume generic pt planta pe care cresc strugurii, ca forma arhaic-populara pt persoana a treia a cazului prepozitional (sau imperativ) pt verbul a veni: "sa vie", in locul "formei culte" "sa vina"...)

VictorCh spunea...

"...i-am facut usor din vorbe"
Eu as formula CU TOTUL ALTFEL - EXACT acelasi lucru: le-ati demonstrat ca in mod practic stapaniti profesia pe care in mod teoretic poate nu dovediserati pe deplin ca sunteti stapani - si in acest caz decizia lor este corecta si pertinenta, FARA a le atribui nuanta peiorativa sugerata de formularea dumitale (nuanta pe care - necunoscandu-i - nu stiu daca ei or fi meritand-o sau nu; dar formularea e graitoare in privinta intentiilor dumitale... :( )

"N-au putut sa ne taxeze si acolo"
1. ESTI CONVINS ca asta le fusese intentia?
2. ESTI CONVINS de faptul ca - daca CHIAR "si-ar fi pus mintea" cu voi - INTR-ADEVAR n-ar fi reusit "sa va taxeze"? Daca da, inseamna ca "slabi" "dascali" ati avut...
EU nu cunosc vreun profesor (INCLUZANDU-MA si pe mine, care n-am avut DECAT fortuit si pasager SI functie didactica) care - daca are nesimtirea de a vrea cu-tot-dinadinsul "sa pice" un examinat - sa n-o poata face.
EXCEPTIILE (din partea candidatilor) SUNT NOTABILE (genii exista!), dar sunt rare, cu adevarat exceptionale (sunt putine per generatie LA NIVEL MONDIAL, nu "se inghesuie" mai multe pe la cate un examen). Mai curand exceptiile pot fi gasite printre examinatori: prostii sunt MULT mai numerosi decat geniile, si sunt ca apa: se strecoara peste tot, ajutati de noroc.

VictorCh spunea...

"...scoala vrea sa te faca destept..."
Nu, NU ASTA “vrea” – si daca vrea, nu poate! Desteptaciunea (ca si antonimul ei, prostia, care este DE FAPT doar absenta desteptaciunii, exact la fel cum “frigul” nu este decat absenta caldurii) reprezinta o caracteristica inascuta (care poate fi stimulata sa se dezvolte sau dimpotriva, inhibata).
Scoala (in principiu) incearca doar sa invete elevii (si sa le creeze conditiile) pt ca ei sa-si poata utiliza si dezvolta aceasta caracteristica.
In realitate (la noi) (din pacate) nu prea face nici asta, ci doar "indoapa" elevii cu cantitati inutil de mari de cunostinte teoretice inutil de amanuntite, fara sa-i pese cu adevarat daca elevii stiu si pot sa le folosesca, sa le puna in practica - sau nu.

"Eu n-am invatat nici bine dar nici rau."
AOLEU! Sa inteleg ca n-ai invatat deloc? :P (Formularea, bat-o vina...)

"Principalul castig [...] e ca scolile prin care am fost m-au invatat (neintentionat, evident) sa socializez."
Ba eu cred (dupa cum se prezinta blogul si textele postate pe el) ca "te-au invatat" MULT mai multe, INCLUSIV cred ca ai invatat SI DUMNEATA cum sa inveti , cum sa rationezi (premisa/date -> argument/demonstratie/calcul -> concluzie/rezultat), cum sa te documentezi (CE si UNDE sa cauti, CUM sa corelezi informatiile si CUM sa folosesti/sa aplici ceea ce ai aflat, CE sa faci cu rezultatul, etc). Pana si citirea ceasului si organizarea ORAR-ului trebuie deprinse!

"...mi-a pregatit intr-un fel creierul pentru a acumula informatia care venea pe alte canale..."
Ko-rect! (Nu numai "intr-un fel", ci in MULTE moduri!)

VictorCh spunea...

"Scoala sa fie deci si o chestie practica nu doar o teorie ieftina si golita de orice continut."
Cea mai corecta si pertinenta idee din tot articolul.
Sa te pazeasca insa Sfantul (si pe mine asijderea) de a deveni DUMNEATA (sau EU) cei chemati sa si puna in practica aceasta teorie!
IN REALITATE punerea in aplicare a unei reforme atat de radicale, de revolutionare, ar fi un adevarat cosmar, avand in vedere lipsa de mijloace materiale si de cadre pricepute in ACEST mod de a face scoala (ar trebui inceput cu o reforma profunda la nivelul profesorilor universitari care PREGATESC studentii pt a deveni acei profesori pt viitorul invatamant - si acei studenti n-ar avea de unde sa deprinda PRACTIC aceasta metoda de predare, ea inca neexistand, abia fiind in curs de a fi "inventata" in Romania!)
Brr! Nu "mi-ar trebui" nici macar sa-mi fie cerute SFATURI cum sa se procedeze PRACTIC, CU ATAT mai putin sa si port eu raspunderea implementarii! Este un proces anevoios si indelungat, cu multe si mari riscuri de "deviere de la directia buna", necesar sa fie "strunit" continuu cu fermitate, si (probabil ca) nu s-ar incheia - de la initializare (de la luarea hotararii) si pana la incheierea punerii sale in practica - pe parcursul unei singure cariere profesionale, ceea ce inseamna ca supravegherea, coordonarea si dirijarea punerii sale in aplicare ar trebui preluata "din mers" de un continuator al activitatii initiatorului, care sa continue sa nu se abata de la "linia" necesara. Si asta in Romania de azi, asa cum o stim si cum o vedem! Cu mijloacele si cu cadrele pe care le avem! si cu sprijinul politicienilor nostri, si cu finantare de la Guvernul nostru! Brrr!

Trimiteți un comentariu