Sponsori:
Deja sunt de doua luni pe piata si au un succes rasunator. Este vorba de ziarele in format 3D care fac in perioada asta furori in China. Da, China este tara in care a aparut primul ziar tridimensional. Mai intai doar in cateva reclame se putea vedea efectul 3D insa se pare ca acum un alt mare ziar chinez - Daily Business - apare in format 3D. Si cuprinde mai mult decat reclame - o serie intreaga de poze tridimensionale.
Se pare ca si tablodiul britanic The Sun ar urma sa apara chiar de astazi, sambata, in format 3D insa imi pare rau sa-l anunt - gestul sau deja vine cam cu doua luni intarziere. Dar e mai bine mai tarziu decat niciodata. Apropos, cand va aparea si-n Romania (ca va veni moda asta si la noi) nu uita ca poate chiar Anti-Plicti le-a dat ideea :) Sa nu ne umflam totusi in pene, pentru ca ideea e alta: sa fie asta viitorul presei scrise? Sa fie asta colacul de salvare care sa scape ziarele de la pieire?? De ce nu?
Vezi si:
- Tatuaje 3D - poze
- Imagini stereoscopice sau 3D - poze
.
6 Pareri. Comenteaza:
am intrat intr-o noua epoca a tehnologiei.televizoare 3d,telefoane performante,ziare suntem intr-un fel interconectati cu totii.sunt curios pana unde va ajunge aceasta revolutie tehnologica si daca este benefica omului.si-a pus cineva intrebarea asta?
Am reusit sa produc un comentariu atat de lung incat nu mi-l accepta reteaua ca atare. In consecinta, va rog sa considerati comentariile urmatoare drept constituind o unitate.
Altadata un plic (al vreunui potentat care nu-si permitea totusi curier personal) (precum si o "stire") puteau sa aiba nevoie si de vreun an pt a calatori cu caravanele de carute ale negutatorilor sau cu caravanele de pelerini "de la un capat la altul" al Europei, astfel incat oamenii "de rand" mai degraba faceau ei calatoria decat sa trimita scrisori, si locuitorii vreunei asezari ABIA ASTEPTAU sa afle informatii cat-de-cat sigure despre ceea ce se petrecea dincolo de "o fuga de cal" de la hotarele obstii (informatiile transmise din-gura-in-gura atata erau inflorite si rastalmacite incat nu prea mai puteai pune baza pe ele). In acest sens, la vreun localnic intors "de la targ" (sau la cineva venit "de peste munte" in vizita la neamuri) se facea un adevarat pelerinaj pt a-l "stoarce" de orice urma de "stire".
Progresul tehnico-tehnologic a adus informatia tot mai aproape de cetatean (atat in spatiu cat si in timp), incat la ora actuala suntem pur-si-simplu asaltati de informatii care ne parvin (printr-o multime de canale de transmitere) pe masura ce se petrec evenimentele asupra carora suntem informati (o stire din ziua precedenta a devenit o ciudatenie si nu mai constituie o noutate) de la distante a caror valoare PRACTIC nu mai conteaza (stirile din localitatea invecinata - sau eventual chiar si cele din alta incapere a aceluiasi imobil (!) - parvin concomitent cu cele de la antipod), si sunt intr-atat de abundente si de depersonalizate incat daca nu sunt socante nu ne mai intereseaza, si pt a ne mai putea fi "vandute" (cu sau fara ghilimele - obtinerea multor stiri fiind deja quasi-gratuita) trebuiesc nascocite mereu noi si noi metode si mijloace de a ne fi stimulat interesul fata de ele. (AICI consider eu ca se incadreaza informatia prezentata in articol - la stimularea interesului pt achizitia stirilor.)
PANA LA situarea vreunor comunitati umane la distante astronomice, respectiv pana cand ne va fi trezit interesul pt stiri referitoare la alte corpuri "ceresti", progresul ulterior al tehnologiei de transmitere a informatiei a cam devenit irelevant, posibilele exceptii fiind remarcabile.
Ar putea ramane de interes gasirea unor metode si respectiv a unor mijloace de transmitere nu numai a informatiei intelectuale ca atare, ci si a unor senzatii. (N-ar fi dragut ca o informatie despre vreo expozitie culinara - sau despre un eveniment petrecut in desert, in jungla, pe un vulcan sau printre gheturi - sa fie insotita si de respectivele senzatii tactile (pipait), gustative, olfactive (arome), sonore (zgomotul de fond), termice (sa te-apuce transpiratul si sufocarea sau invers, tremuratul)?)
Ar mai putea prezenta interes transmiterea unor informatii in sistem - sa zicem - de tip "telepatic", direct in creierul receptor, nemaifiind necesar timp si efort constient pt acumularea respectivelor informatii ci acestea parvenindu-ne subconstient si la fel de firesc pe cat ne parvin si informatiile de la propriile noastre organe de simt; si probabil TOT interesanta ar fi si posibilitatea de transmitere genetica a informatiilor de la parinte la copil (nemaifiind astfel necesara de fiecare data invatarea de la inceput ci doar progresul cunoasterii fata de cunoasterea generatiilor precedente), si pe de alta parte poate ar fi interesanta o transmitere cu adevarat de tip telepatic, de la creier la creier (intre adulti sau de la adult la copil).
Poate ca n-ar ramane lipsita de interes nici macar gasirea unor mijloace pt a ne stimula capacitatea noastra proprie (a creierului nostru, nu cea auxiliara a unor masinarii sau dispozitive) de memorare a diverselor informatii precum si pt a facilita accesul la acestea (pt a ne aminti mai usor cunostinte pe care le avem dar care "momentan nu ne vin in minte").
Probabil ca ar mai putea fi imaginate si ALTE directii in care un eventual progres ar fi notabil si de interes practic, ca nu m-oi fi gandit eu la toate, dar in principiu perfectionarea metodelor existente de transmitere a informatiei este superflua, intrucat DEJA informatiile ne parvin mai repede si mai abundent decat le putem receptiona, fara sa mai mentionam si necesitatea procesarii lor pt a ne fi utile. (Trebuie analizate, intelese, coroborate cu alte informatii, etc)
Scuze pt asa o "dizertatie" (si inca serioasa) pe tema transmiterii informatiei, CU ATAT MAI MULT pe un blog specializat in aspecte scurte si amuzante, savuroase.
@victorch,totusi accesul la informatie nu este cumva limitat?
@ eSorin - eu unul cred ca e benefica insa vine si cu dezavantaje... nu le poti avea pe toate. sigur ca ne place tehnologia insa ne face mai lenesi, ne omoara pasiunea si probabil incet-incet esenta umana... ramane totusi de discutat...
@ victor - deosebit periplul tau. l-am apreciat la adevarata lui valoare. cat despre blogul specializat pe chestii scurte si savuroase - sper ca ai observat ca nu ma dau inapoi (dimptriva) de la lucrurile serioase... prostioarele sunt doar pretextul :)
eSorin: Nu, accesul la informatie nu ne este limitat - in conditiile actuale nu ne mai POATE fi limitat.
De-acum problemele cu care ne confruntam (in legatura cu informatia) sunt ALTELE: pe de o parte, e greu de discernut informatia de interes din noianul de informatii de interes minor, secundar (sau lipsite complet de interes) pt noi in contextul dat, si pe de alta parte ni s-au diminuat drastic posibilitatile intuitive, empirice, de a discerne daca informatia care ne parvine este adevarata sau nu (daca reflecta exact, corect, complet si pertinent realitatea - a nu se uita ca una dintre cele mai eficace minciuni este cea prin omisiune; nu degeaba in tribunale se jura sa se spuna "adevarul, TOT adevarul, nimic altceva decat adevarul" etc), caci prin textul care ne apare pe monitor nu se vede daca autorul (spre exemplu) a rosit sau nu, sau daca isi fereste privirea.
Cippy: Multumesc pt aprecieri. Mare lucru n-am facut - altceva decat sa contextualizez prin alaturare (si in acest fel sa le determin sa se potenteze intre ele) informatii pe care noi (mai toti) le avem, dar poate nu ne trecuse prin minte sa le analizam in acest fel. (Ideile mele SF din a doua parte a comentariului ce-s mai originale...)
Cat despre blog - DA, sesizasem deja ca TARE putine subiecte sunt cu adevarat "prostioare" si ca de obicei doar prezinti lucrurile aratand in fata aspectele amuzante si lasand pe cei care au mintea la ei sa sesizeze si aspectele mai putin "glumete" care se ascund in spatele fatadei comice - dar TOCMAI la acest aspect ma referisem si eu: prezentand lucrurile in acest fel amuzant dumneata reusesti sa atragi si sa retii atentia cititorilor, pe cand eu - mai putin inspirat decat dumneata in prezentarea selectiva a subiectelor - am "trantit" DREPT IN MIJLOC o ditamai analiza serioasa facuta pe un "ton" scortos-didacticisto-academic.
Trimiteți un comentariu