sâmbătă, 5 iunie 2010

In viata am castigat doar facand compromisuri

Sponsori:

Tendinta e ca, pe bloguri, pe Facebook si mai ales in viata reala, sa-ti proiectezi o imagine de succes. Sa zici ca esti cel mai tare si cel mai bun. Mai fac si eu asta... de fapt asta este si natura omului, nu? Sa se prezinte in cea mai favorabila lumina cu putinta. Acum vreau sa schimb un pic acest aspect si sa vorbesc despre un soi de... esec al vietii mele.

O sa vorbesc despre compromis si cedare. Nu stiu altii cum sunt insa eu, Cippy, am obtinut majoritatea lucrurilor pe care le am in viata asta prin compromisuri si cedari. Ma inteleg cu majoritatea oamenilor (deci nu e vorba de toti) pentru ca las foarte mult de la mine. Nu stiu cat sunt de prosti sau ingusti... habar n-am... insa NU am cunoscut prea multi oameni in viata asta care sa cedeze prea mult...

Port o discutie cu cineva, da? Ok si-l vad (sau o vad) ca se aprinde la un moment dat. Pe o idee sau pe un subiect... In principiu se enerveaza cand problema devine sensibila si-si pune, rasfatzat, palma in fund, cum se spune, adica devine opac... Si-o tine pe a lui.

Mie imi raman doua optiuni - sa o tin si eu pe-a mea si sa ne certam sau sa incerc o cale amiabila si sa depasim elegant problema... Eu sunt balantza ca zodie si, mai mult, am trecut prin atatea in viata asta incat pot analiza foarte repede o situatie si sa-i prezic evolutiile. De-aia imi dau seama ca solutia cedarii mele este cea mai rezonabila cale de depasire a neintelegerilor.

Mi s-a spus ca, daca am capacitatea asta, e bine s-o folosesc. Ei bine, am obosit sa fiu singurul care are capacitatea asta... Au inceput sa ma oboseasca tampitii care si le stiu doar pe ale lor... Sau care profita de cedarile mele. Partea proasta e ca inteleg destule insa am obosit si de asta.

Vreau sa fiu la fel de tampit ca ceilalti caci nu-i asa, cum spune... cine spune... prin Biblie parca... Evanghelia dupa Matei, nu? - ferice de cei saraci cu duhul...

Ati inteles careva ce-am zis aici? :)

Vezi si:
- Sefa mea m-a invatat cum e cu femeile
- Lie to Me sau de ce nu vreau sa ghicesc gandurile oamenilor
.
Twitter
Facebook

8 Pareri. Comenteaza:

Anonim spunea...

Iar eu vin cu reversul medaliei: am pierdut enorm in viata din cauza incapatanarii....sunt taur, se intelege ;)

Elvis spunea...

Poate cel mai bun sfat este sa spui ce crezi, in orice chestiune, cu conditia ca dorinta ca si celalalt sa se lase convins de punctul tau de vedere sa nu fie un deziderat, ci doar o oferta ! Cand stii ca ai dreptate, nu poti decat sa oferi adevarul tau celorlati, dar ceilalti fiind creati liberi, e optiunea lor sa aleaga adevarul tau. Lasa-le-o !

Mihai(l) spunea...

Si eu sunt Balanta si nu-mi place deloc sa cedez. O tin pe a mea pana la capat. Si apoi ramane o singura solutie. Pariul.

Cippy (Anti-Plicti) spunea...

@ april - hm... faptul ca recunosti, admiti si constientizezi treaba asta schimba datele problemei :)

@ elvis - este un sfat echilibrat si pacifist cel pe care mi-l dai... multumesc. as merge insa dincolo de el: nu e frustrant faptul ca celalalt in mod evident crede ca are mereu dreptate si, mai mult, insista visceral pentru dreptatea lui?

@ mihai - pai te felicit. nu te lasa pana poti sa faci treaba asta si-ti iese. tine-o tot asa... iar pariul este, da, o solutie... cine greseste plateste. tinem insa legatura si sa vedem peste vreo 15-20 de ani cum mai sta treaba :)

VictorCh spunea...

In sensul (si in contextul) dat, compromisul este o solutie meritorie (CEA MAI meritorie), dar compromis inseamna "mai da, romane - mai lasa, jupane", adica sa cedeze fiecare argumentelor celuilalt (ca medie per relatie), indiferent daca asta se intampla cedand fiecare cate putin in fiecare imprejurare sau daca uneori cedeaza unul, alteori celalalt.
In cel de al doilea caz, solutia inteleapta este de urmarit la CARE anume subiecte "preopinentul" nu cedeaza niciodata, si de evitat respectivele subiecte - dar daca unul dintre participanti nu cedeaza (mai) niciodata (daca "balanta" e prea dezechilibrata) celalalt nu se poate sa nu fie frustrat de asta, astfel incat solutia optima e incetarea relatiei. (Cand taci nu contrazici pe nimeni.)

Elvis: Si tacerea este o optiune viabila.

Mihai(I): Mai exista (si din pacate este mult prea des aleasa, desi este cel mai putin recomandabila) si optiunea argumentelor... "contondente" (fie la propriu, fizic, fie macar la modul verbal - eventual prin injuraturi).

Elvis spunea...

Un preot ortodox, cu multi ani in puscariile comuniste, pentru credinta lui, a ajuns la o concluzie, dupa experienta sa in inchisoare ! Cine sufera putin, iubeste putin, cine sufera mult iubeste mult ! Daca asta alege ! Poate alege sa-i urasca pe ceilalti...!:) Imi plac foarte mult cuvintele lui Isus de pe cruce: " Iarta-i, Tata, ca nu stiu ce fac ! Trebuie, oare, sa fim si noi urcati pe cruce, sa vedem ca unii, chiar nu stiu ce fac, desi ei par ca stiu ce fac - cel putin asta cred ...
E raspunsul meu la intrebarea ta : " nu e frustrant faptul ca celalalt, in mod evident, crede ca are mereu dreptate si, mai mult, insista visceral pentru dreptatea lui? "

Da, e frustrant, dar multi nu stiu ce spun, chiar daca ei cred ca stiu ce spun ...:)

Cippy (Anti-Plicti) spunea...

@ victor - radicala solutia ta cu incetarea relatiei. si eu sunt insa adeptul ei.

@ elvis - departe de mine gandul de-a ma compara cu Isus insa si mie imi pare la fel de rau pentru preopinentii batuti in cap. daca tot ajung sa discut cu ei, as vrea sa si fac ceva cu ei :) iti multumesc inca odata pentru cuvintele intelepte si calde.

VictorCh spunea...

O fi ea radicala, da'-'i rationala: ce rost are relatia cu cineva cu care sau te certi (mai) de fiecare data cand vorbesti, sau nu mai vorbesti (mai) deloc de frica certurilor? Si CE FEL de relatie e aia?

Trimiteți un comentariu