Sponsori:
Postul asta il scriu si de la o chestie care mi s-a intamplat destul de recent. Povestea e in felul urmator: pe la sfarsitul anului trecut vorbesc cu o... fata, veche amica pe mess si aflu ca e amarata, in cautare de job. Pentru ca o consideram o tipa mai aparte, nu am pregetat, am pus mana pe telefon si i-am gasit instantaneu o... chestie. Un job practic. In criza economica si mediatica :) La o televiziune unde aveam ceva contacte iar ea stia tv dar nu vreau sa dau detalii...
Nu s-a obosit sa-mi spuna prea multe despre cum a fost interviul, pe care inteleg ca l-a trecut. Apoi, la o discutie ulterioara pe mess, parea foarte ocupata. No problemo. Asa e fetili :) Doar ca, dupa cateva saptamani, imi da un mesaj cum ca nu i-a prea mers dealul si apoi ma suna pe telefon. Nu i-am raspuns. Eram si racit si oricum nu prea aveam chef s-o mai ajut la momentul ala.
Acum la Bruxelles fiind, o vad pe mess, ii scriu ca am fost varza de racit (si chiar am fost) si ca sunt plecat din tara, doar ca, surpriza, nici nu se sinchiseste sa raspunda. Nu ar fi o problema, doar ca pana una alta, este 1-0 pentru mine, care am ajutat-o deja o data...
Never mind, ca nu despre asta e vorba. Ci un pic, foarte pic, despre natura umana. Daca ai sti cati oameni de nimic am tot cunoscut sau care se dovedesc a fi oameni de nimic in fiecare zi, te-ai cruci. Pe cuvant. N-am vrut sa scriu asta insa chestiunea e in felul urmator: am ajutat sau am fost alaturi de multi oameni in viata asta. O mare parte dintre ei s-au dovedit sau continua sa se dovedeasca vai de capul lor.
Sincer, nu pot sa inteleg unele actiuni pe care le iau. Sau nici nu vreau sa ma gandesc, ca nu da cu plus oricum. Asa ca singura varianta pe care o am la indemana este ca sunt pur si simplu praf. Dobitoci, goi de continut. Oameni care nu merita nici praful de pe toba. Din pacate nu m-am invatat minte iar in unele cazuri am perseverat. Le-am dat mereu sanse si circumstante. Pentru ca asa sunt eu, pentru ca, in mod cert, nici eu nu sunt perfect.
Faza e ca, pe cuvantul meu, nu am facut nimic insa mai devreme sau mai tarziu toti "nimurucii" astia au regretat, s-au cait sau nu le-a fost totunda pentru ce au facut. Io de cele mai multe ori imi vad de ale mele. Le am pe ale mele, asa ca sa fim cu totii sanatosi. Nu mie tre' sa-mi dea nimeni socoteala :)
Pe de alta parte, imi place sa cred insa ca-mi avertizez "co-vietenii" in legatura cu unele decizii sau directii pe care le iau. Nu ii lovesc in moalele capului. Nu ii las fara cuvinte. Nu le produc socuri sau infarcturi (miocardice sau intelectuale). Mi-a fost provocat chiar recent un astfel de infarct, sa-i spunem. Doar ca, al dracului, cordul a continuat sa bata.
Asta (si) pentru ca mereu s-au gasit alti prieteni care sa-mi dea o mana de ajutor. Pe cuvant de onoare, cred ca e un semn divin faptul ca mereu s-a gasit cineva cu cate un pansament la indemana. Lor (se stiu ei), altora dar si celor care cititi randurile astea constant va spun atat: I LOVE YOU ALL, GUYS. THANK YOU!!!
Intrebarea ar fi in felul urmator: ce e de facut cu oamenii varza?? Chiar, o sa introduc conceptul de cabbage-people (oameni varza) si poate facem un serial vreodata :)
PS: postul e scris asa de control. Nu sunt probleme, ne rupem in continuare in figuri pe la Bruxelles :) Cu francezi, cu belgieni, cu toate natiile pamantului :) O sa scriu imediat sau la un moment dat un post cu o parte din small-talk-urile pe care le am pe aici si care sunt deosebit de spumoase :)
.
2 Pareri. Comenteaza:
am cunoscut si eu astfel de oameni. de fapt ii intalnesc desc. am ajuns sa-i recunosc de departe. e foarte simplu unii merita altii nu, unii te merita altii nu. eu sunt relaxata. fiecare primeste ceea ce merita, bune sau rele :)
@ anonim - pacat ca ai ales anonimatul. dar da, si eu cred ca exista un echilibru in toate. merci de comment si te mai astept pe aici :)
Trimiteți un comentariu