joi, 18 martie 2010

Ultimele, cred, ganduri si realitati bruxelleze

Sponsori:

Duminica ma intorc... Incepem cu ciorile? Hai sa incepem cu ciorile. Pai ma mira, ma amuza dar nu ma surprinde faptul ca ciorile belgiene sunt foarte grase. Pai si nivelul de trai e altul, asa ca ciorile nu puteau fi decat grase. Trec zilnic printr-un parc, Cinqantenaire se cheama, unde admir ciorile si cat sunt ele de dolofane. Ia uita-te un pic la specimenul de jos, zici ca e o gaina :)) Sa stii ca in parcul ala cresc si traiesc si papagali. Cresc si se inmultesc. Sunt verzi si sunt mari. Si galagiosi. Aia nu zboara asa jos ca sa-i pot poza, asa ca nu avem aici decat o cioara :))

Ce sa-ti mai spun? Ca uitandu-ma acum prin telefon imi dau seama ca am tone de povesti de adormit copiii despre Bruxelles. Hai sa-ti mai spun o chestie soft. Stii ce am baut zilele trecute? Cola cu cirese. Da, am gasit intr-un magazin Cola cu cirese si nu am rezistat tentatiei, eu care sunt un bautor recunoscut de Coca-Cola. Nu a fost rea dar n-am ramas impresionat. Adica nu se prea simt ciresele decat un pic.

Sincer sa fiu chiar am incercat multe din bauturile de aici. De berea cu cirese si alte arome de fructe ti-am povestit intr-unul din primele posturi. Ce-am mai baut si merita povestit este un suc din lapte de cocos. Interesant si ala. Avea bucati de cocos in el. A, si m-am specializat in mojito, bautura mexicana sau mai degraba cubaneza.

Ceva serios acum si revenim dupa aia la chestiile soft. Au fost multe evenimente importante sau notabile in decursul sederii mele la Bruxelles. Vreau sa ma refer doar la 3. Pe scurt despre primele doua. Iti raportez cu mandrie patriotica despre faptul ca m-am intalnit atat cu presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, cu care am facut si poza (dar pe care nu simt nevoia s-o pun pe blog) cat si cu cel al Parlamentului European, Jerzy Buzek. Cel din urma un polonez la peste 70 de ani dar care se tine ca unul de 50. Pe cuvant. I-am spus ca am ceva origini poloneze (de care nu sunt foarte sigur) si i-a placut.

Vreau sa dedic un paragraf intreg insa unei intalniri la care am asistat chiar astazi (este joi seara cand scriu randurile astea). Este vorba de o reuniune a presei straine acreditate la Bruxelles. Am fost maxim de impresionat de ce s-a putut discuta acolo. N-o sa pot si nici nu vreau sa-ti relatez tot, ci doar esenta. Pai se intalnisera pentru a dezbate si a contracara plecarea semnificativa a jurnalistilor straini din Bruxelles. Ale caror redactii prefera sa opereze de acasa decat sa acopere costurile lor aici. Uite si o poza de la reuniune. Continuu ideea imediat dupa.

In sfarsit. Ideea e ca factura si nivelul discutiilor de acolo au fost extrem, extrem de elevate si profesionale. Adica ziaristi care respingeau ideea de a primi o serie de privilegii doar pentru a nu se simti sclavii Comisiei Europene. Sau care vorbeau despre ce trebuie sa faca pentru a nu mai fi simpli functionari care redacteaza comunicate de presa. Sau despre cum ar trebui sa fie solidari in fata purtatorilor de cuvant care nu le raspund la intrebari in conferinte. Etc, etc. A fost, sincer, unul din punctele maxime ale vizitei mele aici. Presa, frate... se face si presa in lumea asta... (inafara de institutia la care lucrez eu, evident:)

Am dus Anti-Plicti la Comisia Europeana. Am mers cu laptopul acolo, m-am conectat la wireless-ul Comisiei si, dupa ce mi-am terminat ce aveam de facut, am intrat un pic si pe blog, ca n-am putut rezista. Jos ai si dovada.


Nu ti-as povesti de Maneken Piss, baietelul care face pipi si care e simbolul orasului (unul din ele) si pe care poate-l stii, daca nu as fi ajuns acolo tocmai in momentul unei procesiuni. O procesiune in care niste oameni in toata firea, imbracati specific, i-au cantat micutului si i-au descantat... si ce nu i-au facut... ca pana la urma sa-l conecteze la un butoi cu bere. Si in loc sa faca pipi cu apa, a ajuns, pentru cateva zeci de minute, sa faca pipi cu bere :)

Inca ceva. Revin un pic in trecut dar ca fapt divers... Stii ca hotelul Sheraton n-are etajul 13?? De la 12 sare direct la 14. Auzisem eu ca se intampla treaba asta la multe din cladirile inalte dar acum am vazut si cu ochii mei. Nu am o explicatie oficiala a trebii asteia, insa se pare ca ar fi pur si simplu superstitia numarului 13, care aduce ghinion. Deci pe etajul 13 il cheama... exact, 14 :))

Am ajuns si la Atomium, cladirea aia formata din celule. De fapt ea insasi o celula uriasa da' nu prea mai am chef sa pun poze si cu ea. O sa-ti povestesc mai bine, un pic, niste chestii de oameni. Daca mai ai rabdare. O sa-ti spun ca mie unuia mi se pare comunicarea intr-o limba straina mult mai putin eficienta decat in limba ta. Eu vorbesc engleza destul de bine... in sfarsit... senzatia mea este ca, asa cum ii povesteam cuiva intr-un email... si daca as fi native English sau French speaker (adica vorbitor nativ de limbile astea) cred ca nu as putea exprima atatea nuante si subtilitati cum reusesc in romana. Si nu numai eu. Si tu si tu si domnul... Poate ei, vesticii, n-au nevoie sa exprime atatea subtilitati... sunt alta cultura si civilizatie... insa eu ca roman si, mai mult, ca om care opereaza si castiga bani din limba romana, ca ziarist deci, (dar si ca formatie de om) am nevoie sa exprim cat mai multe si cat mai bine...

Iti mai spun ca gagicile belgience si vestice in general, sau ma rog, cele pe care le-am intalnit eu pe aici nu se compara dintr-un anumit punct de vedere cu romancele. Ok, sunt elegant imbracate multe dintre ele, insa si ele si celelalte sunt foarte lalai (lălâi). Adica... nu stiu... foarte neelegante la mers... la pozitie... sunt asa cum le-a lasat Dumnezeu. Ale noastre, adica voi, cele care cititi randurile astea, sunteti mult mai... mandre, in sensul pozitiv si mai ingrijite la partea care tine de corp, de mers.... Ma rog, sper ca ai inteles... ca e greu de explicat si mai e si tarziu...

Cu cersetorul acum si gata. Inchei cu pisica. Pai am intalnit un cersetor intr-o gara de aici care ne-a cerut o tigara. Am aflat ca era, evident, roman si i-am dat. Dupa aia ne-a spus cat castiga. Pai statul belgian ii da 1.700 de euro pentru el si pentru cei 3 copii pe care-i are. Plus ce-i mai iese din cersetorie. Deci e boier. "Si merge treaba aici?", l-am intrebat... "Pai suntem de 13 ani la Bruxelles. Daca nu mergea nu stateam", a venit raspunsul lui prompt... I-am cerut tigara inapoi :))

Si cu pisica si gata. Stateam zilele trecute pe aici prin camera, cand, la un moment dat mi-a inghetat sangele in vene. Am vazut ca se misca ceva prin casa. Un corp... Sa-mi cada laptopul din bratze... Ce crezi ca era?? O pisica. A intrat de pe balcon, prin usa deschisa, ca sunt balcoane comune, despartite doar de grilaje... a intrat deci, s-a dus direct la frigider si a inceput sa miaune la mine... Apoi cand a vazut ca nu-i iese nimic, s-a mai plimbat prin casa ca o adevarata stapana si nici ca voia sa iasa. Greu am convins-o... Ultimele ei momente la mine in camera le-am imortalizat in poza de mai jos... :)


.
Twitter
Facebook

4 Pareri. Comenteaza:

Marius Ola spunea...

SĂ le vezi pe alea de pe tort, alea se simt, al dracului de tare:)

MusicInfusion spunea...

Haha!Foarte tare;))..Vreau si eu la Bruxelles:D

MusicInfusion spunea...

AH, si faza cu romanul..E DEMENTIALA!:))..Adica omu' facuse deja un "bisnis" din asta; vorbea ca si cum ar fi avut o firma de cersit..super!

Dili spunea...

misto faza cu presa adevarata... foarte frumos ca mai exista asa ceva undeva. Drum bun la noi inapoi ;-) Si multumim de compliment :D

Trimiteți un comentariu