Noi ganduri bruxelleze

Sponsori:

Tocmai am inchis televizorul. E o plictiseala teribila pe televiziunile frantuzesti. Am vazut un program in care unii erau in Africa de Sud. Era pe TF1. Cred ca un fel de Rataciti in Panama, da' habar n-am ala cum a fost... Ma rog, si cum supravietuiau ei acolo. Si cum se plictiseau la randul lor.

Si am mai vazut un program cu niste interviuri care mai de care mai plictisitoare :) Dar frumos ambalate. Ce-am mai vazut? Niste jocuri si concursuri. Vad ca francezilor le plac astea cu cuvinte si cu litere, caci doua astfel de programe am prins.

Ce vreau sa spun? Televiziunile lor imi par f.f. cuminti in comparatie cu ale noastre. Dar hai sa nu le luam pe ale noastre. Sa comparam cu cele ale italienilor. Da' nici ala nu e un exemplu bun, ca italienii sunt mai vioi ei asa din fire... Pai n-am cu cine sa compar. Ideea e ca eu unul gasesc foarte plictisitoare televiziunile belgiene si frantuzesti. Si atunci cum sa fie oamenii vioi cand nu le da nimeni Gutza si Simona Senzual la televizor :) Sau asta e unul din motive. Parerea mea, ce vrei?

----------------------------------------------

Acum ceva despre purtatorii de cuvant ai Comisiei Europene. Institutia purtatorului de cuvant e una foarte sanatoasa aici la Bruxelles. Adica sunt multi purtatori de cuvant, ofiteri de presa cu ajutoarele lor cu tot.

Ce vreau sa spun este ca tu intrebi ce vrei si ei iti raspund ce vor. Am avut niste dezbateri private pe tema asta cu francezii mei. Se pare ca s-a... cum sa-i spun... imputzit treaba cu transparentza dupa venirea lui Barroso. Ca inainte erau mai deschisi.

Din ce constat eu, toti purtatorii de cuvant au niste formule standard pe care le schimba intre ele cand iti raspund. Pai sa-ti dau cateva exemple. Spun asa: "ma bucur ca mi-ati pus aceasta intrebare caci imi permite sa clarific niste aspecte". Sau "mandatul nostru este de a...", adica ti-o baga cu mandatul, adica cu ceva ce stiai oricum, in loc sa-ti raspunda la intrebare.

Sau alte formulari gen: "hotarare, determinare, angajament, coeziune", etc. etc. Un italian chiar s-a enervat zilele trecute la conferinta de presa zilnica, de la pranz, spunandu-i unui purtator de-asta de cuvant, pokemon cum ii zicem noi. "Amadeo", ca asa-l chema, "noi suntem jurnalisti si oricum o sa aflam pana diseara (ceva despre care era vorba). De ce nu ne faci viata mai usoara si sa ne spui de acum?" La care Amadeo raspunde: "Atat am mandat sa spun, iar eu oricum sunt aici sa va fac viata mai usoara".

----------------------------------------------

Nu-mi prea place franceza. Deci nu-mi prea place si gata. Italiana nu am invatat-o in scoli si o vorbesc mai bine decat franceza. Uneori nici nu ma mai chinui, saracul de mine, si bag direct in Engleza.

----------------------------------------------

Romanii parca tin mai tare unii la altii aici la Bruxelles decat acasa. Ma mai intalnesc cu unii cunoscuti chiar si pe strada. Stam, povestim... ne dam intalnire la bere seara... Fiecare dintre noi are cate o chestie seara. Ne chemam unii pe altii. Uite, chiar in seara asta trebuie sa ajung undeva intr-o... nici nu stiu ce e... berarie, club, ceva, unde am fost chemat de niste romani. Romani de-ai mei, de-ai nostri :)

----------------------------------------------

In sala de conferinte dar cred ca nu numai, ziaristii cam sunt pe grupulete. Vorbitorii de franceza stau intr-un loc, cei de engleza in altul, iar restul in alta parte. Si discutiile se poarta pe bisericutze, dar pe mine, de exemplu, totusi nu pot sa spun ca m-au exclus francezii.

Faza e ca, de cate ori am facut cunostinta cu unul, a avut tendinta sa ma pupe. Ei se pupa foarte des. Mi-a explicat cineva ritualul dar l-am uitat. Ceva de genul te pupi odata cand te intalnesti si e o chestie uzuala, te pupi de doua ori cand nu l-ai mai vazut pe om de ceva vreme... si il pupi de trei ori... nu mai stiu... cand ai chef de pupat, haha. Io nu m-am pupat, am intins doar mana, ca io nu ma pup asa usor, hihi. Dar se tot pupa lumea pe aici :) Adevarul e ca si eu ma pup la Bucuresti, cu baieti si fete, dar doar cu cei care mi-s foarte apropiati, respectiv dragi. Ma rog...

----------------------------------------------

Stai sa vedem ce ganduri ma mai incearca... Locuiesc langa un parc. Lumea alearga in draci pe aici. Cineva mi-a spus ca Bruxelles este locul in care vii daca vrei sa te ingrasi. N-am prea vazut grasi pe aici. A, si sunt foarte multi pe biciclete. Am vazut barbati in costum sau femei in fusta mini pe bicicleta. Bicicleta e un mijloc de transport popular aici. Au tot felul de biciclete din alea mici pe care nu stii unde le ascund. Aproape ca le baga in buzunar. Dar, ma rog, si biciclete normale...

Aglomeratie pe sosea? N-ai sa vezi. Si totusi e Bruxelles. Capitala Belgiei si a Europei. E un pic de rush hour dimineata, intr-adevar, si seara. Dar nu se compara cu nebunia din Bucuresti. Mergeam cu un taxi si soferul era foarte suparat ca unul din fatza lui l-a facut sa astepte 20 de secunde. I-am spus sa vina la Bucuresti sa vada cum se asteapta cu zecile de minute :))

----------------------------------------------

Ca ploua ti-am spus. Ca e foarte frig nu cred ca ti-am spus. Deci e foarte frig pe aici. Am mancat la frig cat n-am mancat in perioada in care am stat la munte. Intr-o seara imi clantzaneau dintii in gura ca la scheletele alea care sperie oamenii in parcurile de distractii :)

Povestile astea le scriu si pentru mine, caci o sa le recitesc la un moment dat, sper cu placere, dupa ce voi reveni acasa. Asa ca sorry daca te-am plictisit cu toate impresiile mele :)

HOME

Aboneaza-te la RSS - full
Adauga Anti-Plicti la Favorite

.