duminică, 28 februarie 2010

Uniunea Europeana, o matusa bogata si batrana

Sponsori:

Trebuie sa abordez si probleme mai serioase un pic legate de prezenta mea la Bruxelles. Care, asa cum poate ai retinut deja, a avut o componenta europeana serioasa. Adica eu n-ar fi trebuit sa fiu lenes (si n-am prea fost decat un pic) si ar fi trebuit sa invatz pe de rost Uniunea asta Europeana. Doar ca, a naibii, se lasa greu cucerita, ca o fata mare.

Din intalnirile pe care le-am avut pe aici prin capitala Uniunii Europene, cum ar veni, mi-a reiesit ca organismul asta care este UE e un fel de mastodont sau tanc cum l-a numit un oficial roman al carui nume nu il rostesc, ca a fost off the record. Tanc care se misca greu, e imens, dar cu puteri destul de serioase.

In principiu, e deasupra tuturor tarilor care-l compun si incearca sa le armonizeze intre ele, sa le ajute pe alea pe care au nevoie, sa le coordoneze intr-un fel in care nu reusesc s-o faca autoritatile nationale. Adica guvernele isi fac cat de bine pot treaba, dar vine o Uniune de-asta Europeana care le ajuta sa se interconecteze intre ele. Cu scopul final, evident, de a le fi mai bine tuturor.

Sunt multe de spus dar o sa incerc sa cuprind cat mai bine varfurile povestii asteia care este Uniunea Europeana, asa cum o inteleg eu de aici de la Bruxelles. Stii, facand o comparatie, e ca si cum ai avea judetele tarii (care sunt tarile membre) dar ai nevoie si de un guvern care sa le coordoneze si sa le ajute. Ei, cam asa e si cu Uniunea Europeana.

Dar sa trecem si la chestii mai spumoase, depasind aspectele pozitive. Am perceput constructia asta europeana ca pe o chestie destul de birocratica. Cu multe sub-organisme, cu multe decizii si co-decizii, cu multi angajati, cu multe politici care au nume care mai de care mai ciudate.

Mai mult de atat, este un organism condus de oameni care, dupa parerea mea, au destul de putine tangente cu viata reala. (Nu ca n-ar fi asa si in Romania) Ei stiu ca trebuie sa faca cate ceva, au bazele teoretice si emit politici. Dar, ca si in viata, politicile astea uneori au dar de foarte multe ori nu au o foarte mare legatura cu realitatea.

Oricum, din punctul meu de vedere, fiecare tara membra a Uniunii Europene, si prin intrapolare fiecare individ interesat de forul asta comunitar au o singura preocupare: banii. Ok, vorbim frumos de Politica Agricola Comuna, de politica de coeziune, de Strategia Lisabona sau 2020… insa pe toti care nu sunt in Comisia Europeana (asta e un fel de guvern al Uniunii… de fapt chiar guvernul Uniunii)… deci pe toti nu-i intereseaza altceva decat banii. Ma rog…

Am avut privilegiul sa lucrez si in tara, in orase, municipii resedinta de judet, Bucuresti si acum sa vad care e mersul pe la Bruxelles. Ideea e ca problemele devin din ce in ce mai globale pe masura ce te apropii de Bruxelles. Astfel ca in capitala UE problemele sunt cu adevarat la nivel macro.

In sensul in care UE nu pune becuri sau schimba clantze, ci face politici. Adica, daca vrei, reguli despre cum se schimba mai bine clantzele, becurile si cat de verzi trebuie sa fie merele. Asta ultima e doar o gluma nevinovata cu doar un mic dram de adevar.

Se pare insa ca Uniunea asta, asa greoaie cum e, e mai bine ca masoara marimea castravetilor decat sa fim in mai stiu eu ce razboi cu mai stiu eu cine. Deci birocratia, oricat de rea, mentine pacea. E bine si asa :)

Am scris deja enorm si n-am spus mai nimic… Ce vreau sa mai adaug e ca am intalnit doar profesionisti in periplul meu pe la institutiile Uniunii Europene. Oameni care isi fac foarte bine treaba.

Am intalnit deci excelenti economisti, excelenti comunicatori, excelenti conducatori, alti functionari si asa mai departe.

Doua vorbe si despre organizatorii deplasarii mele aici la Bruxelles. Pai oamenii Freedom House si JTI au fost extraordinari. Au stat dupa fundul nostru pe aici si ne-au creat toate conditiile sa invatam dracului ceva, daca tot suntem aici. Iar programul a fost bine structurat si intalnirile bine ales.

Eu… eu am fost destul de activ, am pus intrebari destepte… la fiecare intalnire am pus cel putin o intrebare. De cateva ori mi s-a spus ca intrebarea mea e foarte buna, mai ales de la cei care contau pentru mine. M-am simtit destul de bine, sincer. Poate scriu intr-un post despre chestiile care m-au interesat pe mine. Sa-mi spui daca vrei sa stii asa ceva, ca altfel uit…

Am dat de f.f. multi romani pe aici. Au venit destul de multi la Bruxelles. Bruxelles, care apropos poate fi un loc in care un roman isi poate face o cariera linistit. La nivelul UE, salariile incep de pe la vreo 2.000 de euro – entry level. Deci e o sansa. Oportunitati se pot gasi. Sunt necesare ceva cunostinte, dar sunt convins ca sunteti foarte multi cititori de Anti-Plicti destepti. Pe site-urile Uniunii Europene gasiti toate informatiile.

Eu, de exemplu, daca m-as strofoca un pic, cred ca as putea ramane aici fara prea multe probleme… chiar poate as avea de unde sa aleg. Cred… Insa nu am intentia asta. Vreau sa ma reintorc in tara sa-mi vad de job, de blog si de viermuiala de pe strada si de galagia de la veciunul de deasupra :)

Cam astea acum. To be continued…

.

Twitter
Facebook

1 Pareri. Comenteaza:

Victor spunea...

1. "Doar ca, a naibii, se lasa greu cucerita, ca o fata mare."
"Per aspera ad astra" Numai ce se obtine cu efort are valoare (si dureaza). (Reciproca nu e neaparat adevarata.)
2. "...am intalnit doar profesionisti in periplul meu pe la institutiile Uniunii Europene. Oameni care isi fac foarte bine treaba."
Ati intalnit-o si pe EBA?
3. "Poate scriu intr-un post despre chestiile care m-au interesat pe mine. Sa-mi spui daca vrei sa stii asa ceva, ca altfel uit…"
Da, as dori sa stiu ce intrebari au fost considerate pertinente de catre profesionistii domeniului.
Sunt mult prea "inocent" (citeste "necunoscator") in domeniul virtual, dar intentionez sa invat (autodidact, din pacate, nebeneficiind de indrumare/ajutor competent) - am chiar in vedere sa-mi fac un blog, si presupun ca intrebarile puse si rezumatul raspunsului dat m-ar putea ajuta. (CANDVA, pe cand eram student, un cadru didactic "cu multa doxa" ne explicase ca da mai usor nota mare pt o intrebare bine pusa, care dovedeste ca am invatat ceva si ca punem si creierul la treaba, decat pt un raspuns care ar putea eventual sa fi fost si "tocit pe de rost".)

Trimiteți un comentariu