joi, 7 ianuarie 2010

Nu emigrati: omenia inca exista si se rasplateste

Sponsori:

Intre multele lucruri care mi s-au intamplat lately este atunci cand net-ul meu s-a prajit definitiv. S-a prajit placa de retea acum cateva luni, a venit atunci un tip "competent" care mi-a pus diagnosticul de "placa prajita de la un fulger" si de atunci am functionat cu o placa externa pe USB, cine stie ce-i aia stie, cine nu ma crede pe cuvant :)

Ei, si acum am bulit-o si pe placa aia asa ca, am apelat din disperare la alti specialisti. Bai si a venit un al doilea specialist care mi-a rezolvat toate problemele posibile si imposibile. Mi-a configurat si instalat routerul wireless pe care o sa-l denumesc "nu mai gemeti asa tare cand faceti sex". Ca uneori mai gem vecinii. De fapt foarte rar, dar daca pot sa le scriu treaba asta preventiv de ce sa nu o fac? Caci cand o sa-l vada cum il cheama, o sa inteleaga, hihi.

Asa. Mi-a descoperit ca de fapt placa nu era prajita ci mergea, draga de ea, dar voia un pic... nu stiu, mangaiata, bibilita. Ceea ce asta probabil mai avusese placi din astea la viata lui. Si la el a cedat repede. Chiar foarte repede :) Asea. Altundeva vreau insa sa ajung.

N-am facut-o pe durul si pe zgriptzuroiul, cum se face in cazuri de-astea, ci i-am spus omului clar: "omule, m-ai scos din rahat, iti multumesc, cat ma costa?" Si da sa iasa din casa zicand "nu va costa nimic". Cum bre, nu ma costa nimic. Stiu eu o tehnica, pe care v-o sugerez si voua cu ocazia asta. Il intrebi asa, cum am facut si io: "amice, tu-ti stii mai bine munca si stii cat valoreaza". A mers si mi-a zis, asa mai mult de gura mea - 20 de lei.

Pfiu, am zis in gandul meu, asteptandu-ma la vreun milion. Bine, tzepuit sau cu tentative de tzepuire de la altii... Ie-te ce putzin. Asa ca, m-am simtit generos si i-am dat o suma mult mai interesanta decat mi-a spus el, pentru care, saracu', nu mai stia cum sa-mi multumeasca. Bine ca nu mi-am facut reclama la blog, asa ca nu citeste treaba asta.

Deci asta e ideea cu care va tot pisez io la cap e in felul urmator (si mi-o spun si mie, ca sa ma conving) : omenia exista si in Romania, mai suntem cativa, doar ca ne intalnim rar sau ailalti is un pic mai multi. Dar nu disperati, nu cedam fara lupta :)


Vezi si:
- Cum isi creste un blogger copilul - video
- De ce trebuie sa urlam in Romania
.
Twitter
Facebook

0 Pareri. Comenteaza:

Trimiteți un comentariu