Rulz!! Recomand Caru cu bere

Sponsori:

Pentru ca am prieteni mai umblati, m-au luat pe sus si m-au dus la Caru' cu Bere. Ma, nu e nici la tara, n-are nici boi… e o figura de stil, pentru cine nu stie localul. Adica are bere, dar nu numai. E chiar in buricul targului cum ar veni, pe undeva pe langa Lipscani.

Nicio problema pana aici, doar ca pur si simplu intri intr-o alta lume. Da, e vorba de un restaurant, dar nu din ala cu fitze si cu violonist cu mustata invartita care vine sa cante in surdina pe la mese. Un local mai mare si ceva mai pompos, cum ar veni… deci mai degraba restaurant. Cum spunea cineva pe un blog, o lume asa cum ar trebui sa arate tot Bucurestiul si probabil Romania.

Intri frumos, te intampina domnite la intrare, te conduc, iti zambesc, iti mai arata un decolteu, vine un alt garcon imediat, iti ia comanda si apoi in scurt timp, un al treilea garcon iti aduce ce ai comandat. Asta pentru a-i face in ciuda faptului ca sunt vreo 150 de mese si vreo 200 de clienti, as zice, dupa o privire fugara.

Inca n-am ajuns la marea smecherie. Acum urmeaza. Toata chestia e ca localul asta e o cladire extrem de veche, vreun conac boieresc ceva, in care arhitectura si aranjamentele interioare se pastreaza impecabile. De la balconul in care am stat se putea vedea peisajul in toata splendoarea lui: gresie veche de zeci de ani (intacta), ornamente de lemn asijderea, lustre, candelabre, arcade, vitralii, dupa cum se mai vede din fotografii. Toate ca acum 100 de ani. Istoria locului nu mi-e foarte clara, poate fi consultata aici. Spun ei ca s-a deschis prin 1879 si s-a mutat in locatia de care vorbim 20 de ani mai tarziu. Cert e ca pe un perete am vazut cu ochii mei anul 1924. Probabil atunci o fi fost refacut.

Ma rog, ca sa facem o poveste lunga – scurta, se bea bine, (o bere draught, specialitatea casei vreo 6 lei), se mananca ieftin (o salata cu pui 15 lei, parca), colele vreo 5-6 lei. Bonus – in fiecare seara au si program special, de jazz si alte cantari. In seara in care am fost eu, erau dansuri clasice si de societate, cu doua cupluri care, dupa ce si-au facut profesionist numarul, au invitat cinstitii meseni sa li se alature. Ceea ce au si facut, in puzderia de blitzuri ale celorlalti meseni, cinstiti si ei, intre care si straini. Am vazut si un chinez care semana un pic cu mine…

Nu sunt mergator de meserie prin localuri, ca domnul care a scris postul asta frumos, despre Caru' cu Bere, dar le spun si la ceilalti omusori ce minunatie se gaseste in frumoasa noastra tara. Rezervati-va, pentru siguranta un loc, ca daca e full, domnitele, cu tot decolteul lor, n-au de unde scoate o masa.