Sponsori:
Eu nu vreau sa le spun nimic fatucilor, insa mi-am tras recent o chestie de vazut programele la tv mai digital un pic, adica chipurile mai clar, fara purici. Ceea ce se si vede, dar nu despre asta e vorba. Cand a aparut televiziunea prin cablu in tarisoara asta, a fost pentru mine ceva fabulos. Pfiu! Zeci de canale, cu fel de fel de programe.
Gandind acum, chiar era tatic. Extrem de vivace, liber sa faca tooooate prostiile cu cameramanii si cu cine ii mai cadea prin studio, se tavalea, stramba… ce mai, tot arsenalul. Era o emisiune de vreo doua ore parca, incepea seara pe la zece si avea mai multe parti. In care erau si concursuri si invitati, Ray asta scotea tot felul de pancarde pe care scria toate tampeniile. Ca de exemplu una: “It’s going well, isn’t it?” Folosea f. mult cuvantul crap (it’s a crap show we’re having), era prieten bun cu Phil Collins, vorbea franceza f. bine, a facut misto in direct la greu de Snoop Doggy Dogg si la el in emisiune s-a destramat Take That, dupa ce Robbie Williams si-a dat pantalonii jos in direct. Haha.
Cuvintele sunt sarace; am gasit pe net un clip cu el, cand si-a lansat o melodie. Enjoy! A, sa mai spun ca show-ul lui a durat vreo 9 ani. Eu l-am vazut destul de regulat sa zic, doar cativa, caci la un moment dat s-a codat MTV-ul si ne-au lasat cu ochii in soare. PS. Daca nu ma insel, si nu ma insel, la momentul cand e filmat clipul de mai jos nu prea exista i
Un alt show care facea furori pe la sfarsitul anilor ’90 a fost Non è la Rai, pe Italia Uno. Eheeee... se prindea Italia Uno si Canale Cinque. Muuulte gagici (copile, fatuci) care cantau in mare parte si faceau spectacol. Rupeau locul si ele, in frunte cu Ambra, prezentatoarea. Sunt sigur ca cine cunoaste, stie despre ce vorbesc.
0 Pareri. Comenteaza:
Trimiteți un comentariu