Sponsori:
De astazi sunt fericitul posesor al niciunui papagal. Yuki, ca asa-l chema nu mai e. O sa trebuiasca sa-i tin eu locul dar estimez ca nu va fi o sarcina foarte dificila. N-a murit, l-am dat. L-am dat cuiva care ar trebui sa aiba mai multa grija de el si care sa-l suporte un pic mai bine.
Nu stiu daca sa incerc bucurie sau strangere de inima. Asa ca o sa o iau realist. N-am fost un stapan prea bun, coabitarea mersese spre imposibil, si caraia de mama focului, de obicei cand iti era lumea mai draga. Asa fac papagalii, spre disperarea oamenilor.
Si tot realist vorbind, decat sa stea cu un prosop pe colivie, in fum de tigara si cu mine rugandu-l in toate modurile posibile sa mai taca... mai bine la fata la care l-am dat. Si uite asa e bine pentru toata lumea: pt. mine, pentru el si, sper, si pentru ea.
Foarte mandru nu sunt, caci ala micu n-avea nicio vina vor spune cei de la protectia animalelor, dar un pic bucuros poate. Caci voi putea in sfarsit vorbi la telefon din bucatarie. E o chestie, nu?
0 Pareri. Comenteaza:
Trimiteți un comentariu